Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: MASCĂ

  Vezi și:CAGULĂ, MASCĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului MASCA: MASCĂ.

 

MASCA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MASCÁ vb. I. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea. * a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele primească vântul din față, stopând nava. * a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o primească vânt. * a manevra astfel un velier încât ajungă în vântul altei ambarcații cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)

Sursa : neoficial

 

MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica se vadă; a ascunde, a camufla. * Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. - Din fr. masquer.

Sursa : DEX '98

 

A (se) mascaa (se) demasca

Sursa : antonime

 

A mascaa demasca, a vădi

Sursa : antonime

 

MASCÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.

Sursa : sinonime

 

MASCÁ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au \~.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii \~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își \~ ignoranța.)

Sursa : sinonime

 

mascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, 3 sg. și pl. mascheáză

Sursa : ortografic

 

A MAS//CÁ \~chéz tranz. 1) A ascunde vederii; a face nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. \~ adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /masquer

Sursa : NODEX

 

MASCÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) acoperi fața cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ** A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele primească vântul din față, astfel ca nava fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru MASCA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru MASCA.

Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni

Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni Prieteni de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție     Și miezul nopții negre era de caraulă,     Și dealurile sure în zare fumegau,     Și greu dormea pământul, ira luna, somnambulă,     Da umbrelor viață și umbrele mișcau,     Iar dealurile sure în zare fumegau.     Grădina, sub ferestre, dormea în nemișcare;     Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise,     Părând că cere-n somnu-i o dulce sărutare,     Iubita, ostenită, pe brațe-mi adormise,     Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise.     Mă îmbătau miresme, suflarea-mi tremura;     Strângând la sân comoara de scumpă fericire,     Cu ochii-nchiși spre ceruri, simțeam cum mă fura     Un vis frumos. În zare zburam la nemurire,     Strângând la sân comoara de scumpă fericire!     Dar fericirea-i scurtă și visul schimbător!     Din raze, din lumină, din viață fericită,     Zăceam întins pe-o masă de-un negru-ngrozitor,     Cu buzele-nghețate, cu mâna-nțepenită,     Din raze, din lumină, din viață fericită!     La creștetu-mi iubita plângea îngenunchiată,     Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea,     Se repezea nebună la fruntea-mi înghețată,     Sub mutele icoane plângând îngenunchia,     Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea.     Venind spre mine-atuncea o ceată rea de umbre,     Cu fețele ascunse sub măști ...

 

Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)

Alexandru Vlahuţă - Linişte (Vlahuţă) Liniște de Alexandru Vlahuță Amicului meu Delavrancea Tinere, ce-ți strângi în palme tâmplele înfierbântate, Pe cand mintea ta, în friguri, ca o flacără se zbate, Năbușită înlăuntru, dacă, după nopți de trudă, Migălind vorbă cu vorbă, c-o-ndărătnicie crudă, Ai ajuns să-ți legi în stihuri vro durere, sau vrun vis, Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris, Nici nu te-mbăta de vorba cui ar sta să te admire! În dezordinea vieții înecând a ta gândire, Și spărgând smalțul de forme și de amăgiri ce-ascunde Miezul urilor eterne ș-al durerilor profunde, Vei vedea cât de fatală-i dușmănia celorlalți, Când deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți Și când leneșa lor minte, dată pe gândiri ușoare, Se împiedică de-o muncă ce-o cutremură ș-o doare. Fermecați de-o ciripire liniștită și dulceagă, Adormiți de vorbe goale, cum vrei tu să-ți înțeleagă Versul încărcat de gânduri, și cum crezi c-au să te ierte, Când îi smulgi din pacea frazei sunătoare și deșerte?... Nu, nu te-aștepta să-ți fie cu flori calea sămănată, Munca de artist ...

 

Dimitrie Anghel - Arivistul

Dimitrie Anghel - Arivistul Arivistul de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Reflexiile unui poet", în Tribuna [Arad], XV, 74, 1 [14], apr. 1911, p. 1—2. Arivistul e un om care nu pierde nici o ocazie pentru a se manifesta. El se pleacă, se multiplică, șerpuiește, ciulește urechea ici să asculte, prinde o vorbă pe care o reține, căci îi va trebui mai tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe unde. Pentru aceasta e drept că a cheltuit o energie incontestabilă. Visurile nu l-au ținut pe loc, idealurile de asemeni i s-au părut un bagaj inutil, și e știut că, cu cît ai mai multe bagaje, cu atît e mai greu de călătorit. Eu unul am cunoscut mulți de aceștia și le dau dreptate, pentru că, oricum, au muncit în felul lor. Și-au trudit mintea în fel ...

 

Dimitrie Anghel - Dantura

Dimitrie Anghel - Dantura Dantura de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Minerva , III, 1046, 14 nov. 1911, p. 1. A moșteni implică un cadavru, evocă un catafalc, făclii aprinse care ard și flutură, coroane și discursuri de multe ori ; și cu toate acestea, ce dulce lucru e a moșteni. Ce voluptate e să te găsești stăpîn pe un lucru de-a gata muncit, să devii proprietar în cursul unei nopți, să deschizi uși și sertare care ți-erau străine, să-ți predai la intrare pălăria și pardesiul unui servitor ce ți se înclină și să-ți asculți singur zgomotul pașilor ce trezesc ecourile propriului tău eu , care se va așeza și etala fără nici o discuție, în locul binevoitorului de cujus , care a fost așa de gentil să se strămute într-o proprietate în adevăr inalienabilă. En rîd, și cu toate acestea fiecăruia îi se poate întîmpla o asemenea năpastă, să muncească pentru un altul. Unii se conving devreme că banul odată agonisit muncește singur pentru tine și că telepatii ciudate și afinități nebănuite există între ban și ban. Încredințați de aceasta, pîna ce ajung să aibă ...

 

Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiș

... Mîni grațioase și înmănușate puteau să bată și să cheme, căci mortul ar fi rămas surd la aplauzele atît de iubite într-o vreme. O mască tragică, lipsită de carminul întineritor și de pudra dătătoare de aparențe, care era Madame Lașcu, apăru într-un gang, desenă o siluetă neagră și dispăru ...

 

Dimitrie Anghel - Numărul 27

Dimitrie Anghel - Numărul 27 Numărul 27 de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , I, 16, 4 feb. 1912, p. 124—125. Pe un tablou al "Junimii" Am sub ochi tabloul comemorativ al "Junimii", o serie de capete care se etajează, o piramidă de efigii care se suprapun, o îngrozitoare hecatombă de decapitați, pe care cine știe ce erou sîngeros și plin de ironie și-a pierdut vremea să le clădească craniile ca o pildă că toate trec cu vremea... O hidră amenințătoare cu șaptezeci și patru de capete privește cu încredere viitorul, un strugure monstruos făcut din boabe diferite atîrnă într-o ramă pe un fond negru de culoarea infinitului, o pleiadă de ambiții se înfățișează sub diverse măști, o vecinătate de necunoscuți se luminează de aureola acelor cîțiva fericiți ce-au izbutit să-și scoată capetele dincolo de negrul cerc pe care moartea îl ține, ca un clovn sinistru, la intrarea neantului. Nepăsător și cu același gest teatral și automatic, postumul Nestor Hayek, după ce s-a acoperit cu funebrul giulgiu de mușama, ca să facă întunerec în straniul lui aparat în care toate se văd pe dos, ne-a lăsat medalionul acesta ...

 

Dimitrie Anghel - Omul din lună

... numai nebunii, Și morții, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul. E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască, Dar după ironia acestei măști s-ascunde Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească; Și totuși chipul ăsta îl știu de ...

 

Dimitrie Gusti - Forfica și croitoru

Dimitrie Gusti - Forfica şi croitoru Forfica și croitoru de Dimitrie Gusti Publicată în Albina Românească , 1845 Pentru cap nu-i pălărie Au cealmaua cè turcească, Ori de vre o șlicărie Căciulă persienească? Pentru gât fie-o cravată, Halstuh, guler crohmălit, Ori naframa argintată Sau vrun șarp înaurit. Pentru pept o fermene Ori jiletcă desbumbată, Sau ilic dacă veți vrè, Că-i o haină delicată. În picioare încă poate În loc de vrun panatalon, Șalvari roșii ca să poarte Când va fi pentr-un salon. Pe deasupra înca-i bine Un frac negru a-mbrăca Că-i de modă și oricine Cu gust poate a-l purta. Dar în loc de vro mantilă Poate pune o giubè, Că-i ușoară și gentilă, Sau barișul cum va vrè. Încât pentru-ncălțăminte Poarte nergi iminei Și va fi și mai cuminte A avè măști nărămzii. De ce-atâta negăeală Zioa, noaptea nencetat? Iată fără osteneală Costum gata

 

Duiliu Zamfirescu - La bal mascat

... că scînteia are-n mic Tot ce are focu-n mare; universul în nimic. Stam pe-o bancă. Lîngă mine, un domn sta lîngă o mască Învățînd-o cu-al său spirit cum că chiar la bal se cască. Iar de-o parte, o paiață, cu un glas răutăcios, Spunea că ... i a uita, Timpule, aș rîde vesel de nenorocirea ta. Astfel dar ședeam pe-o bancă cugetînd; cum stam pe gînduri Văd o mască că se rupe din a danțurilor rînduri, Și venind la mine-mi zice: — Spune-mi: tot o mai iubești? Te văd trist ...

 

Mihai Eminescu - Epigonii

Mihai Eminescu - Epigonii Epigonii de Mihai Eminescu Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări. Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată. S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de- ...

 

Mihai Eminescu - Glossă

Mihai Eminescu - Glossă Glossă de Mihai Eminescu Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate; Nu spera și nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ține toate minte Și ar sta să le asculte?... Tu așează-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deșarte Vreme trece, vreme vine . Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gândirii Înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naște Și o clipă ține poate; Pentru cine o cunoaște Toate-s vechi și nouă toate. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui Joace unul și pe patru Totuși tu ghici-vei chipu-i, Și de plânge, de se ceartă, Tu în colț petreci în tine Și-nțelegi din a lor artă Ce rău și ce e bine. Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe; În prezent le-avem ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MASCA

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru MASCA.

CAGULĂ

CAGÚLĂ , cagule , s . f . 1. Mantie cu glugă purtată de călugări ; tip de glugă care acoperă tot capul ( cu deschizături în dreptul ochilor ) . 2. Parte de cauciuc a unei măști de

 

MASCĂ

MÁSCĂ , măști , 1. Bucată de stofă , de mătase , de dantelă , de carton etc . ( înfățișând o față omenească sau figura unui animal ) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei ( pentru a nu fi recunoscut ) , lăsând numai ochii descoperiți ; obrăzar . 2. Machiaj ; p . ext . preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului . 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană , un animal , un obiect pentru a le proteja , a le ascunde vederii . 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar ; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de