Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: MASCA

  Vezi și:MASCAT, MASCA, CAPRĂ, MĂSCUI, MASCARADĂ, MASCARE, OBRĂZAR, ȘAGRINA, ATIC, BREZAIE, CAȘEU ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului MASCĂ: MASCA.

 

MASCĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MÁSCĂ s. f. 1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața. * față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura. o a-și scoate (sau a-și lepăda) ă = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față. 2. persoană mascată. 3. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională. * înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală. * (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. * preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc. * dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție. * (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. o ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. 7. (la baraje) ecran de etanșare. 8. cașeu. 9. adăpost individual pe câmpul de luptă. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

Sursa : neoficial

 

MÁSCĂ, măști, 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; obrăzar. * Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unei persoane, făcut îndată după deces. * Expr. A-și scoate (sau a-și arunca, a-și lepăda etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca (cuiva) = a se arăta sub adevăratul aspect, a(-și) da pe față firea sau intențiile ascunse, a (se) dezvălui minciuna, înșelătoria (cuiva), a apărea sau a face apară în adevărata lumină; a (se) demasca. ** Persoană mascată. ** Fig. Înfățișare falsă. ** Expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.) 2. Machiaj; p.ext. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului. ** Fizionomia unui actor machiat. 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii. 4. Lucrare menită ascundă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă. - Din fr. masque, germ. Maske.

Sursa : DEX '98

 

MÁSCĂ s. 1. (înv. și reg.) obrăzar, (înv.) mascaroană, (grecism înv.) muțună. (Purta pe față o \~.) 2. (înv.) mascaroană, (grecism înv.) muțună. (O \~ a ieșit de la bal.) 3. v. fizionomie.

Sursa : sinonime

 

máscă s. f., g.-d. art. măștii; pl. măști

Sursa : ortografic

 

MÁSCĂ măști f. 1) Obiect dintr-un material rigid (stofă, carton etc.) reprezentând o față de om sau figura unui animal, cu care se acoperă fața pentru a-și schimba aspectul natural. \~ de carnaval. * A-și scoate (a-și arunca, a-și lepăda) \~a a-și da pe față firea sau intențiile. 2) Persoană mascată. 3) Strat de fard de pe fața celui machiat; machiaj. 4) Ansamblu de procedee menite sustragă vederii inamicului un obiectiv militar. /masque, germ. Maske

Sursa : NODEX

 

MÁSCĂ s.f. 1. Față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura (pentru a se deghiza). ** Figură de lemn cu care actorii antici de tragedie și de comedie își acopereau fața. 2. Persoană mascată. 3. (Fig.) Înfățișare, figură falsă; imagine convențională. ** Înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic; aspectul feței în anumite boli. 4. Machiaj. ** Preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. Mască mortuoară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul sau fața unui om, a unui animal etc.; adăpost individual pe câmpul de luptă. ** (La baraje) Ecran de etanșare. * Mască de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. [Cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru MASCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 113 pentru MASCĂ.

Duiliu Zamfirescu - La bal mascat

... din aer razele-i luminătoare Arătînd că-n lumea noastră tot ce dă lumină, moare. Dar că raza care moare, spre al omului necaz, Străbătînd masca de pînză, vede masca de obraz. Stam pe-o bancă; — gîndul însă se ducea ca o furtună Către-o țară-n care astăzi nu mai mergem împreună. Și ... la glasul minții, lîngă mine cum ședea O dusei pînă-ntr-o umbră: — Voi a te mai revedea ! Ea, încet, își scoase masca...                               De-aș trăi șapte viețe Și de-aș fi menit să sufăr șapte grele bătrînețe, Toate strînse-ntr-o durere, nu m-ar întrista mai ...

 

Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului

Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Persoanele 2 ACTUL I 2.1 SCENA I 2.2 SCENA II 2.3 SCENA III 2.4 SCENA IV 2.5 SCENA V 2.6 SCENA VI 2.7 SCENA VII 2.8 SCENA VIII 2.9 SCENA IX 2.10 SCENA X 2.11 SCENA XI 2.12 SCENA XII 3 ACTUL II 3.1 SCENA I 3.2 SCENA II 3.3 SCENA III 3.4 SCENA IV 3.5 SCENA V 3.6 SCENA VI 3.7 SCENA VII 3.8 SCENA VIII 3.9 SCENA IX 3.10 SCENA X 3.11 SCENA XI 3.12 SCENA XII 3.13 SCENA XIII 4 ACTUL III 4.1 SCENA I 4.2 SCENA II 4.3 SCENA III 4.4 SCENA IV 4.5 SCENA V 4.6 SCENA VI 4.7 SCENA VII 4.8 SCENA VIII 4.9 SCENA IX Persoanele NAE GIRIMEA , frizer și subchirurg IANCU PAMPON MACHE RAZACHESCU , ce-i mai zice și CRĂCĂNEL UN CATINDAT DE LA PERCEPȚIE IORDACHE , calfă la Girimea UN IPISTAT DIDINA MAZU MIȚA BASTON UN CHELNER O MASCĂ MĂȘTI, PUBLIC, SERGENȚI ...

 

Gheorghe Asachi - Momița la bal masche

... niscai cuvinte, Dar momița cu-ngâmfare, Tăcând, trece înainte. O asemene tăcere Și măreața ei vedere Pe toți umple de mirare, Încât sună întrebare Cine masca cea să fie? Și idei s-aud o mie. Cu respect unii se-nchin, Crezând că-i un prinț străin. Unul zice: L-am aflat ...

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă

... Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă Femeia?... măr de certă de Mihai Eminescu Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A ...

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă

... Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă Femeia?... măr de certă de Mihai Eminescu Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A ...

 

Dimitrie Anghel - Cucuveaua

... cu scara de piatră. Aceeași lumină rece scînteia pe oțelurile pustii așezate lîngă el și aceeași față chinuită își urma gîndurile rele prin somn. Pe masca aceea bătută de lună, peste care șuvițele de păr negru șerpuiau, părea că o voință lăuntrică luptă contra cuiva, că un imbold obscur încearcă să ...

 

Ion Luca Caragiale - O blană rară

Ion Luca Caragiale - O blană rară O blană rară de Ion Luca Caragiale E ger și ceață... ceață-nghețată... o vreme, să nu scoți un câine afară. Lumina fanarelor, roșie, e îmbrobodită într-o stranie aureolă irizată. În gangul palatului d-lui Psaridi, mare proprietar, arde, clipind arare, o mare lampă electrică cu arc, e ca un vis albastru și rece de poet dezgustat. Pe ferestrele mari, mate de abureală, ale palatului — ce cald trebuie să fie înăuntru! — ies, rupând pâcla groasă în bande largi și drepte, lumină și sunete armonioase și alegre. E un bal sus! Un ceas despre ziuă, și încă intră trăsuri închise pe gang. Aha! iată doamna Cuțopolu! iată cea mai splendidă, cea mai infatigabilă dintre elegantele bucureștene! E o arătare ca din povești... O rochie de catifea vânetă-deschis ca opalul... Pe cap, pe umeri, pe gât, pe brațe, în degete, în urechi, o avere, o avere întreagă în pietre scumpe! De unde vine această scânteietoare apariție? De la Capșa... A fost la Teatrul Național. A luat apoi la patisierul Ă  la mode, en petite chambrĂ©, un pahar de șampanie... și acum vine la amica sa madam Psaridi ...

 

Ion Luca Caragiale - Două note

Ion Luca Caragiale - Două note Două note de Ion Luca Caragiale În Note și schițe, 1892, pag.27. Nu se cunoaște un alt text anterior. Reprodus în Momente, schițe, amintiri, 1908. Am de mult intenÈ›ia să dau publicului o sumă de note asupra vieÈ›ii lui Eminescu - fiindcă inexactităÈ›ile, nimicurile născocite, neadevărurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui mă revoltă È™i scandalul cu portretele È™i busturile puse fără sfială în circulaÈ›ie ca fiind ale lui, ca È™i cum ar fi vorba, încă o dată zic, de un tip din evul mediu, iar nu de cineva care a trăit în mijlocul nostru atâta vreme; pînă atuncea este, crez, aici locul să spun următoarele: Cu toată inegalitatea temperamentului său, Eminescu avea două coarte totdeauna egal de întinse: vecinic înamorat È™i vecinic avînd nevoie de bani - se putea altfel? È™i poet, È™i sărac... Vecinic visa niÈ™te „mîini subÈ›iri È™i reciâ€�, vecinic vîna un cămătar care să-i cumpere pe nimic leafa - nainte cu cîteva luni. AÈ™a, odată, ca întotdeauna, înamorat È™i fără nici un ban, ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cântărețul (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Cântăreţul (Iosif) Cântărețul de Ștefan Octavian Iosif El n-ar dori să-l recunoască Pe lume nimeni niciodată, Să poarte pururea o mască Pe fața lui de chin brăzdată, Să treacă nebăgat în seamă, Ca și o umbră prin mulțime, Ce nici să știe cum îl cheamă Pe tristul făurar de rime... Doar seara când, trudit de cale, Se-ntoarce-n casa lui sihastră, S-audă cântecele sale Cântate de la vreo fereastră, S-asculte dus și nici să-i vină În minte cânturile-acele, Să-i pară-o inimă străină Că suferă și plânge-n

 

Ștefan Octavian Iosif - Pastel în metru antic

Ştefan Octavian Iosif - Pastel în metru antic Pastel în metru antic de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui Artur Stavri Trist îmi apare din neguri enormul oraș după ploaie, Soarele-i bate-n ferești umede încă de plâns. Negrii castani își întind adormiți candelabrul de ramuri… Cine-a suflat și le-a stins albele flăcări de flori? Trece amurgul acum pe ceruri cu dulcea-i estompă – Vesele farduri punând pe o mască de mort. Cum înserează acuma clamoarea stridentă-n uzinii Umple de vaier prelung posomorâtul amurg. Dreaptă-o coloană de fum se înalță din horn către ceruri, Stăruie-o clipă sporind, se risipește apoi, Se despletește-n șuvițe și cade respinsă din slavă, Ca pe rugul funest fumul fugar a lui

 

Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj

... a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desființeze falsul patriotism. Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertățile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuși, altă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MASCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru MASCĂ.

MASCAT

MASCÁT , - Ă , mascați , - te , adj . 1. Care poartă mască ( 1 ) , acoperit cu mască ; măscuit . 2. Care nu se vede , fiind acoperit de un alt obiect , de un strat de material etc . ; care este ascuns privirilor ;

 

MASCA

MASCÁ , maschez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască ( 1 ) ; a ( se ) măscui . 2. Tranz . A sustrage vederii acoperind cu ceva , a împiedica să se vadă ; a ascunde , a

 

CAPRĂ

CÁPRĂ , capre , s . f . I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate , cu părul lung , cu coarne , mai mari și diferențiate la masculi ( Capra ) ; animal care face parte din acest gen ; p . restr . femela acestui animal . 2. Joc popular românesc , care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră ( I 1 ) care bate ritmic din fălci ; p . ext . personaj mascat astfel ; turca . 3. ( Art . ) Numele unui joc de copii , în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi , iar ceilalți sar peste el . II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare , încrucișate două câte două , pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul . 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru , a unor platforme etc . 3. Scaun ( sau ladă ) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul . 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri , format dintr - un suport capitonat așezat pe patru picioare , cu înălțimea reglabilă . 5. Arșic de

 

MĂSCUI

... MĂSCUÍ , măscuiesc , vb . IV . Refl . ( Înv . ) A se masca

 

MASCARADĂ

MASCARÁDĂ , mascarade , s . f . 1. Acțiune sau atitudine falsă , ipocrită ; prefăcătorie , înșelătorie , farsă ; înscenare . 2. ( Înv . ) Bal mascat ; grup de oameni

 

MASCARE

... MASCÁRE , mascări , s . f . Acțiunea de a ( se ) masca și rezultatul ei . - V. masca

 

OBRĂZAR

OBRĂZÁR , obrăzare , s . n . 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o acoperi de înțepăturile albinelor . 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi ( lupte , sabie , floretă etc . ) . 3. ( Reg . ) Țesătură albă , subțire și rară , cu care se acoperă fața ( uneori și trupul ) mortului . 4. ( Pop . ) Mască . - Obraz + suf . -

 

ȘAGRINA

... a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea , cu ajutorul șagrinului , a unui desen special , în scop decorativ sau pentru a masca

 

ATIC

ÁTIC , - Ă , atici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei . 2. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul . 3. Etaj scund situat imediat sub

 

BREZAIE

BREZÁIE , brezăi , s . f . 1. Joc cu caracter de pantomimă , asemănător cu capra sau cu turca , aparținând teatrului folcloric , întâlnit mai ales în Muntenia . 2. Personaj mascat , cu cap de animal sau de pasăre , îmbrăcat cu zeghe , împodobit cu panglici și petice colorate . - Et .

 

CAȘEU

CAȘÉU , cașeuri , s . n . ( Cin . ) Mască folosită în filmarea combinată , pentru a se acoperi partea din cadru care nu trebuie să

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...