|
Cuvântul EXTREMA nu a fost găsit.
Au fost afișate formele bază:
EXTREM,EXTREMĂ
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului EXTREMA:
EXTREMĂ,
EXTREMĂ.
EXTREMA
-
Definiția din dicționar
Traducere: engleză
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. * Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ** (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. "de", formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ** (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S.f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat) * Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ** Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S.m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S.n. Maximul sau minimul unei funcții. - Din fr. extrême, lat. extremus.
Sursa
:
DEX '98
EXTRÉM, -Ă I. adj. 1. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. * (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții. 2. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție. IV. s. f. 1. margine; limită ultimă. o a trece de la o ~ la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; ~ dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extrême, lat. extremus)
Sursa
:
neoficial
EXTRÉM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte \~ a unui obiect.) 2. adj. v. drastic. 3. adv. v. foarte. 4. adv. deosebit, excepțional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (\~ de bun.)
Sursa
:
sinonime
extrém adj. m., (mat.) s. m., pl. extrémi; f. sg. extrémă, pl. extréme
Sursa
:
ortografic
extrém (mat.) s. n., pl. extréme
Sursa
:
ortografic
EXTRÉM \~ă (\~i, \~e) 1) Care este la cel mai înalt grad; foarte intens. Frumusețe \~ă. Răutate \~ă. 2) Care termină un spațiu, o durată etc.; aflat la cel mai îndepărtat punct; ultim. Limită \~ă. /extréme, lat. extremus
Sursa
:
NODEX
EXTRÉM, -Ă adj. 1. Așezat, situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozițiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ** (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar în cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul și ultimul termen al unei proporții. ** Valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții; extremum. // s.f. 1. Margine; limită ultimă. * A trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă. 2. Cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -ă adj. / cf. fr. extrême, lat. extremus < exterus - din afară].
Sursa
:
neologisme
EXTRÉMĂ s. 1. v. extremitate. 2. (SPORT) aripă. (Joacă \~ stângă, la fotbal.)
Sursa
:
sinonime
EXTRÉM//Ă \~e f. 1) Partea cea mai îndepărtată a unei suprafețe; limită; margine; capăt. * A cădea dintr-o \~ în alta a trece de la o atitudine exagerată la alta, tot exagerată. 2) sport Jucător al unei echipe de fotbal, hochei sau handbal, care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta. /extréme, lat. extremus
Sursa
:
NODEX
Copyright © 2004-2020 DEX online.
Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL
, cu condiția păstrării acestei note.
|
