|
|
||
Vezi și:CHIORÎ,
CHIORĂI,
CHIORĂIT,
CHIORĂIALĂ,
CHIORĂITURĂ
... Mai multe din DEX...
CHIOR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ** (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat. 6. (În expr.) Apă chioară = a) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban. - Din tc. kör.Sursa : DEX '98 CHIOR adj., s. (înv. și pop.) ponivos. (Om \~.)Sursa : sinonime CHIOR adj., s. v. nevăzător, orb.Sursa : sinonime CHIOR s. v. gazorniță.Sursa : sinonime CHIOR adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, sărac, slab, strabic.Sursa : sinonime chior adj. m., pl. chiori; f. sg. chioáră, pl. chioáreSursa : ortografic CHIOR chioáră (chiori, chioáre) și substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafăr. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. * A da \~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rău la distanță; miop. 4) Care se uită cruciș; sașiu. 5) fig. (despre surse de lumină) Care nu dă lumină suficientă. 6) (despre lumină) Care nu luminează bine; slab. 7): Apă chioară a) mâncare sau băutură rară și fără nici un gust; b) vorbărie goală. A nu avea para chioară a nu avea nici un ban. /<turc. körSursa : NODEX chiór (-oáră), adj. - 1. Care vede numai cu un ochi. - 2. Sașiu. - 3. Miop. - 4. Opac, care dă o lumină slabă. - 5. (Arg.) As, carte de joc cu numărul unu. - 6. (Arg.) Sărac, nevoiaș. - Mr., megl. chior. Tc. kör "orb" (Roesler 596; Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Berneker 680; Șeineanu, II, 114; Meyer 140; Lokotsch 1207); cf. alb. kjor, sb. cór, și de asemenea alb. göre "nenorocit". Nu circulă în Trans. (cf. ALR, I, 57). Pentru expresia apă chioară, cf. chiar. Dubletul ceur (sașiu), care circulă în Banat și pe care Creţu 312 îl deriva din lat. caeculus, reprezintă sb. cór. Der. chioară, s.f. (para), în loc de para chioară (s-a spus despre monedele găurite, care încetau să mai aibă valoare de circulație); chiorî, vb. (a scoate un ochi; a orbi, a-și pierde vederea; a se uita sașiu; a indica); chiorie, s.f. (defectul de a fi sașiu; miopie); chiorilă, s.m. (poreclă pentru miopi); chiorîș, adv. (cu un singur ochi, închizînd un ochi; pieziș; orbește, fără să se uite).Sursa : etimologic chiór interj. - Imită mai multe zgomote, cum sînt chiorăiala sau strigătul curcanului. - Var. ghior. Creație spontană, cf. bîr, mîr, mor, hor, hîr. - Der. chiorăi (var. ghiorăi, chiorcă(n)i, chercă(n)i, cherăi, Trans., corăi,) vb. (despre curcani, a croncăni; despre mațe, a chiorăi); chirăi (var. cherăi, chirlăi), vb. (despre găini, a cotcodăci; despre greieri, a cînta; a țipa, a striga); cherlăi, vb. (rar, a lătra), cuvînt care ne apare numai la Brătescu-Voinești și care indică o contaminare cu chelălăi; chiorăială (var. ghiorăială, chiorăit, chiorăitură, ghiorăitură), s.f. (zgomot produs de intestine); chiric, s.m. (Trans., greiere; copil), ultimul sens explicabil prin ideea de "care țipă mult"; ghiorlan, s.m. (șobolan; golan), cu același semantism ca termenul anterior, cf. Philippide, Principii, 150 și Spitzer, Dacor., IV, 652-4 (după ipoteza greșită a lui Lacea, Dacor., III, 751, din săs. Jórlänk "oaie de un an"); închiorcoșa, vb. refl. (a-și roti coada curcanul; a privi cu dispreț, a se înfuria), cuvînt care pare a se explica printr-un joc foarte frecvent între băieți, care constă în a imita cuvîntul chior în jurul unui curcan, pentru a-l stîrni și a-l obliga să-și rotească îndată coada (după DAR și Candrea, origine necunoscută; Scriban îl pune în legătură cu mag. körleni "a învîrti"). Pentru var. ghiorhăi, cf. Iordan, BF, VII, 280.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CHIORRezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentru CHIOR. George Coşbuc - Apoi vezi... Apoi vezi... de George Coșbuc - "Câte fete mândre-n sat Toate țin cu tine" - Zic și eu! Și nu-i păcat, Ele știu mai bine. Când încep și eu să joc Intră junghiu-n fete Și s-opresc drumeții-n loc: - "Ăsta-i joc, băiete!" Voi săriți ca un ileu, Ici e șes, ici groapă - Apoi vezi! Frumoasa, eu, Voi, pe câte-o schioapă. Iar la plug de-oi vrea, apoi, Să mă las pe coarne, Brazda mea nici patru boi Nu pot s-o răstoarne. Eu din umeri scot un car Până-n dealul mare, Mut o piatră de hotar... Ce vi-e de mirare? Vouă și-un butuc vi-e greu, Eu ridic o bârnă - Apoi vezi! Pe mândra eu, Voi, pe câte-o cârnă! Beau și eu, și joc, și-arăt Că mi-e lumea dragă, Dar ca voi eu nu mă-mbăt Săptămâna-ntreagă. Ce-mi tot cânți de boi și bani? I-am găsit eu gata? N-aveam cas-acu cinci ani, Și-a făcut-o tata? Palmele, că-mi ard mereu, Capul, că mi-e moară - Apoi vezi! Pe mândra eu - Voi, pe câte-o Ion Luca Caragiale - La Peleş La Peleș de Ion Luca Caragiale — Doăsp'ce trecute, Măndico! ce naiba faci, soro? Așa strigă cocoana Lucsița, foarte nervoasă, intrând în odaia unde-și face toaleta madam Piscopesco. Iar madam Piscopesco, din fața oglinzii, răspunde și mai nervoasă: — Uf! lasă-mă dracului și dumneata, mamițo! nu vezi cum m-a pocit dobitoaca? fir-ar afurisită să fie! Dobitoaca este guvernantă la copii, și piaptană și pe madam Piscopesco; cocoana Lucsița este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este soția lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante și mai confortabile vile din Sinaia, vilă care poartă frumosul nume al fiicei cocoanei Lucsiții, vila „Esmeralda". De la șase ceasuri dimineața, pe când soarele nu s-a ridicat bine peste Piscul Cânelui, locuitorii vilei „Esmeralda" umblă de colo până colo, cuprinși toți ca de niște friguri. Ce este? ce s-a-ntâmplat în familia Piscopesco pentru ca toată lumea din vila „Esmeralda" să fie așa de emoționată și de nervoasă? O bucată de bristol, care strălucește dasupra vrafului cărților de vizită lăsate de amicii din lumea mare la vila „Esmeralda", ne ... Ion Luca Caragiale - Mângâiere Ion Luca Caragiale - Mângâiere Mângâiere de Ion Luca Caragiale O babă chioară-așează tingirea cu păsat Pe-o pirostie șchioapă... Hiertura-n foc a dat... Și scuipă biata babă, și blestemă, se-nchină: „Spurcatu!... Necuratu...â€� (Iel singur ie de vină!) Morala Spre mângâiere — adeseori Ne trebuiesc... instigatori. (Convorbiri Critice nr. 22, 15 Noiembrie 1907) (Reprodusă în Viitorul Social seria 1, nr. 4, Noiembrie Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi... ... a mele fapte  Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miazănoapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era vistier, Mârzac cel chior ministru  Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Și împăratul milostiv Mi-a ... Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi Nicolae Filimon - Ciocoii vechi şi noi Ciocoii vechi și noi sau Ce se naște din pisică șoareci mănâncă de Nicolae Filimon Romanț original Cuprins Dedicație Prolog Dinu Păturică Postelnicul Andronache Tuzluc Românul și fanariotul Chera Duduca Educațiunea ciocoiului Ipocriții în luptă Până nu faci foc, fum nu iese Mijlocul de a face foc fără să iasă fum Confidențele Chir Costea Chiorul Adevărul e proastă marfă Una la mână! Ce dai să te fac ispravnic? Ținte bine, arhon postelnice! Scene de viață socială Fă-te om de lume nouă să furi cloșca de pe ouă! Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea Ce n-aduce anul, aduce ceasul Avertismentele Teatrul în Țara Românească Femeia a scos pe om din rai Italiana în Algir Slugile boierești Cochii Vechi Marea hătmănie O scenă dramatică Blestemul părintesc Un suflet nobil Lagărul de la Cotroceni și trădarea Alesandru Ipsilant și Eteria grecească Cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba-n proțap Ocna părăsită Epilog Din opincar mare Vasile Alecsandri - Bogdan I Lăpușneanul cel cumplit [1] Stă pe scaun poleit. Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri Ce se-nchină Domnului Și se tem de ura lui Că ura lăpușnănească E peire boierească. [2] Iată, mări, că deodată Un luceafăr se arată Cu chip vesel și domnesc Și cu mersul voinicesc! Cine-i mândrul tinerel, Care-i tras printr-un inel? E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț, Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. El în sală-naintează Și la Domnu-ngenunchează, Apoi zice: ,,Mă rog ție, Taică, Doamne din domnie, Voie dă-mi să iau soție Ursita ce-mi place mie. Ea nu-i fată de-mpărat Și-i chiar de litean bogat Și de lege lepădat, Da-i fecioară ca o stea, Mândră ca o păsărea, Dulce ca o floricea, Și sufletul meu o vrea!" Lăpușneanul se-mblânzește Și din gură-așa grăiește: ,,Dragul tatei, mergi cu bine, Voie tu ai de la mine!" Astfel zice și-l sărută Ca pe-o floare-n sân crescută, Și pocloanele-i gătește Și pe cale mi-l pornește Cu o sută de nuntași, Toți aleși din tabarași. II Nuntașii încălecau, Cu Bogdan ... Ion Creangă - Ivan Turbincă Ivan Turbincă de Ion Creangă 1880 Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i și două carboave de cheltuială. Ivan atunci mulțumi mai-marilor săi și apoi, luându-și rămas bun de la tovarășii lui de oaste, cu care mai trase câte-o dușcă, două de rachiu, pornește la drum cântând. Și cum mergea Ivan, șovăind când la o margine de drum, când la alta, fără să știe unde se duce, puțin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu și cu Sfântul Petre, vorbind ei știu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând din urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. — Doamne, zise atunci Sfântul Petre, speriat: ori hai să ne grăbim, ori să ne dăm într-o parte, nu cumva ostașul cela să ... Mihai Eminescu - Minte și inimă ... știu că mor. ANA ( îl bate pe obraz) Îndărătnicule! MUȚI Vezi tu, pentru tine, un odor, Dau război cu toată lumea ca Bogdan-vodă cel chior. ANA Aide, mergi, iubire chioară, mergi la Maria, dă-mi pace. Astăzi încă treacă-meargă! Dar alt'dată nu mai face. MUȚI Nu mă duc ... Mihai Eminescu - Antropomorfism ... de treabă, Cu evlavie ea cată fire de-orz și coji de jimblă. Dară cine să admire a ei nuri și tinereță? Boul chior, ce vede numai jumeta din a lui paie? Ah! în inima-i fecioară simte-o tainică văpaie Pentru cucurigul dulce din cântări de ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Hagi-Tudose Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Hagi-Tudose Hagi-Tudose de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Dincolo de "Crucea de peatră", d-a stânga Șoselei Vitanului, se ridică biserica "Sfânta Troița". Mândrețe de biserică. Ce zugrăveli, pe dinăuntru și pe dinafară, cum arar se mai pomenesc numai la bisericile din vechime. Dar de asculți la troițeni, mai cu seamă la cei bătrâni, te apucă amețelile când încep ei să-și ridice biserica în slava cerului. Mă rog, nu au atâtea degete la amândouă mânele câte minuni se află în sfântul locaș. Și când se încurcă, se fac foc bătrânii troițeni; ba își mușcă degetele la numărătoare, căci iată, cum au apucat ei să numere minunile: ridică amândouă mânele în dreptul ochilor, ți le vâră sub nas cu degetele răsfirate, apoi la fiece laudă zice "una la mână" și moaie câte un deget în gură. La înfierbânțeală, uită că degetele sunt ale lor, și le mușcă, și vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă și cearta în gâlceavă. Cum să cază ei la învoială?... Fiecare vrea să laude și să numere numai cum vrea el, iar nu cum ... Nicolae Gane - Două zile la Slănic ... de trecători pe stâlpi și tavanul cerdacului. Două versuri anonime îl înveseliră cu deosebire: Te iubesc și te ador Ca pe-un pui de curcă chior! Brava poezie!... gândi el. Atunci Peruzescu, a cărui nervi artistici zbârnăiau numaidecât la cea mai mică impresiune din afară, se încercă să compuie ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHIORRezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru CHIOR. CHIORÎ , chiorăsc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A - și pierde sau a face pe cineva să - și piardă un ochi ; p . ext . a - i slăbi sau a face să - i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă ( temporar ) . 2. Refl . ( Fam . ) A se uita foarte atent , cu curiozitate , făcând ochii mari ; a se holba . 3. Intranz . Fig . ( Despre surse de lumină ) A da o lumină foarte CHIORĂÍ , pers . 3 chiórăie vb . IV. Intranz . ( Despre intestine ) A produce un zgomot caracteristic , datorită gazelor din interior . [ Var . : ghiorăí vb . IV ] - Formație CHIORĂÍT , chiorăituri , s . n . Chiorăială . [ Var . : ghiorăít s . n . ] - V. CHIORĂIÁLĂ , chiorăieli , s . f . Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine ; ciorăit , chiorăitură . [ Pr . : - ră - ia - . - Var . : ghiorăiálă s . f . ] - Chiorăi + suf . - CHIORĂITÚRĂ , chiorăituri , s . f . Chiorăială . [ Pr . : - ră - i - . - Var . : ghiorăitúri s . f . ] - Chiorăi + suf . - |
||