|
|
||
Vezi și:MORGANATICĂ,
PARTIDĂ,
PEȚITOR,
CĂSĂTORESC,
CONCUBINAJ,
EXOGAMIE,
MATRIMONIAL,
PUTATIVĂ,
ÎNSOȚIRE,
ÎNSURĂTOARE,
AFINITATE
... Mai multe din DEX...
CĂSĂTORIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CĂSĂTORÍE, căsătorii, s.f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ** Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie. - Căsător (înv. "soț" < casă^1 + suf. -ător) + suf. -ie.Sursa : DEX '98 Căsătorie ≠ despărțire, divorț, divorțatSursa : antonime CĂSĂTORÍE s. 1. (pop. și fam.) căpătuială, căpă-tuire. (\~ cuiva la ofițerul stării civile.) 2. mariaj, (livr.) matrimoniu. (A contractat o \~.) 3. partidă. (A făcut o \~ bună.) 4. unire, (pop.) însoțire, luare. (După \~ lor ...) 5. v. cununie. 6. v. în-surătoare. 7. v. măritiș. 8. v. căsnicie.Sursa : sinonime căsătoríe s. f., art. căsătoría, g.-d. art. căsătoríei; pl. căsătoríi, art. căsătoríileSursa : ortografic CĂSĂTORÍ//E \~i f. 1) Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie, care și-au luat obligăția să întemeieze o familie. A lua în \~. A da în \~. 2) Trai în comun al soților; căsnicie. [Art. căsătoria; G.-D. căsătoriei; Sil. -ri-e] /a (se) căsători + suf. \~ieSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CĂSĂTORIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 74 pentru CĂSĂTORIE. Garabet Ibrăileanu - De dragoste ... dar nu-l pot aproba. 5. Amorul ,,romantic" se isprăvește de la o vreme, dacă nu... prin sinucidere, ca-n Romeo și Julieta , atunci prin... căsătorie. 6. O căsătorie durează pe sentimente mult mai puțin ,,romantice"', mai ,,burgheze", dar poate mai puternice: simpatia și recunoștința ce izvorăsc din împreuna-viețuire, din comunitatea de interese ... dacă nu o are deja aspră. Căsătoria o poartă mai ușor acela care are un suflet egoist, adică acela care n-are sufletul potrivit pentru căsătorie. E una din multele ironii ale vieții. 10. ...amorul este o putere așa de naturală și de mare, el vine așa de nechemat, izbucnește așa ... cu cât mai nelogice și mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, prestigios mai ales în țările noi și bun ca să justifice în chip ipocrit egoismul brutal al bărbatului. 18. Nefericirea ... ... atâta, încât, a răbdat cât a răbdat, până n-a mai putut, și a cerut-o în căsătorie; iar dânsa plăcându-l asemenea, că era om de seamă și mândru, și-l vedea că ține și el mult la băiat, bucuroasă l-a ... dar nici sfioasă — a rămas toată lumea-ncremenită, nu altceva, că-n adevăr era o arătare. Mai mulțumit ca oricine de această căsătorie a fost tânărul Florea-voievod; el îi iubea mult, și pe mama-doica și pe învățătorul lui; avea și de ce: și ei ... le-a zis: — Dacă nu vreți voi, bine! S-a făcut război pentru asta; căci craiul vecin, care avusese făgăduială de căsătorie pentru fiică-sa, n-a putut suferi o astfel de nesocotire. Războiul s-a sfârșit, ca toate războaiele, cu pace. Iar ... Alexandru Macedonski - Formele ... vii a te-ngropa! În armată este formă, în dreptate este formă, În biserică tot formă, și-n gazetării — reformă. Formă în căsătorie, în virtute formă iar... Forma este-n fruntea legii, fondul este la dosar! Trebuie să naști în formă, dacă vrei să porți un nume; Trebuie ... Mihai Eminescu - La aniversară ... ei venise mai întâi. Vorbiră mai departe — de astă dată mai intim — nu despre amor; însă totuși despre un lucru serios — despre căsătorie, cum ea fondează statele, care-i originea căsătoriei la indieni, tot lucruri adânci. Fiecare tu era controversat. Când își propuneau să-și zică tu , mureau ... Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834 Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834 Sentinela taberei de la Copou la 1834 de Constantin Stamati Luna răspândește rază galeșă și luminoasă În senina atmosferă pe cerul prevăzitor, Iar spre Moldova se uită cu cătătură duioasă Și dorește să găseacă pe mâhnitul muritor, Ca să-i trimită o rază mângâietoare și lină, Ce răzbate pân-la suflet și durerile alină. Una dintr-acele raze strălucind înseninează Peste fața soldățească custodiului oștean; Dar întâmpină cu milă o lacrimă ce picase Pe răsucita musteață frumosului flăcăuan. Iar pe curelele negre și arma strălucitoare Se par ale lunii raze fulgere îngrozitoare. Mai încolo scânteiază ca niște piscuri de gheață Grămezile de sinețe oștenilor adormiți. Mai încolo șir de corturi ca troienele s-înalță, Care adăpostesc bravii de cu ziuă osteniți, A cărora fioroase și dogorite obraze Îngălbenindu-le luna și când dorm înfiorează. Așa era într-o sară ceata acea ostășească, Ce se părea că și lunii privind-o i-au plăcut, Că putu iarăși să vadă o tabără românească, Ca din pământ răsărită după timpuri ce-au trecut... Iar soldatul de la strajă de armă se sprijinește Și cu vers plin de-ntristare lăcrimând își hăulește: ... Ion Luca Caragiale - Broaște... destule Ion Luca Caragiale - Broaşte... destule Broaște... destule de Ion Luca Caragiale Nuvelă pesimistă Leonică era pe atunci șeful registraturii într-un minister. El era un băiat a cărui vârstă nu se putea ghici ușor: o mutră, căreia uneori i-ai fi putut da vreo patruzeci de ani trecuți; alteori nu ți-ar fi venit să crezi că merge pe al treizecelea — aceasta mai ales când ieșea fresco din frizăria unde, de când intrase în slujbă, era abonat: trei sfanți la început, apoi, de la introducerea sistemului nou monetar, patru franci pe lună, pentru: tuns la o lună o dată, frizat la zile mari și ras de două ori pe săptămână, miercurea și sâmbăta. Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprii. Nu era nici cârn, nici năsos și urechile le-avea potrivite. Nu era nici mare, nici mic, nici gras, nici slab, nici-nalt, nici bondoc, nici subțire, nici gros. Afară de astea, nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici prost. Cu un cuvânt o ființă nici prea-prea, nici foarte-foarte. Gusturile lui ... Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale) Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale) Muzica de Ion Luca Caragiale Conservatorul nostru de muzică și declamațiune, școala care adat atâția iluștri artiști în așa scurt timp, devine din ce în ce mai complet: i s-a înființat, în fine, o clasă de harpă. Harpa sau harfa, după cum spune profesorul de istoria universală a muzicii al Conservatorului, este un instrument foarte vechi, de origină africană. Cuvintul harpă sau harfă vine de la harfonistă — artistă care cântă cu harfa. Harpa este instrumentul cel mai principal în orchestră. Afară de foarte rare excepții, în toate bucățile de deosebite genuri, mai ales în cele clasice, harpa nu are în tot timpul nici o pauză, absolut nici una: ea sună mereu, fără o clipă de întrerupere. E un instrument mai mult decât important, este indispensabil. Pentru aceea, harfonistele sunt atât de rare și așa de scump plătite. Unei orchestre pot, de exemplu, să-i lipsească vioara, viola, violoncelul, contrabasul, flautul, oboiul, clarineta, fagotul, însă nu se poate, nu trebuie să-i lipsească harpa. De aceea publicul a și constatat că până acum nu avem o orchestră: vioara primă — fals, armonia — cu un sfert de ... Ion Luca Caragiale - Slăbiciune ... măcar pe departe la o infamie. Și pe urmă, e înamorat de o jună modistă foarte frumușică, pe care e vorba să o ia în căsătorie. Și ea e o fată foarte cumsecade și meșteră. Are o mică economie și o s-o mai ajute și o mătușă ca să deschiză ... Alexandru Dimitrie Xenopol - Naționalism și antisemitism ... neam străin, în sânul poporului nostru. S’ar puteĂ modificĂ normele de împământenire în sensul că orice străin, deci și evreu, care va luĂ în căsătorie o româncă și va aveĂ cu ea copii, să fie privit ca naturalizat de drept. Pe lângă această măsură obștească, ar fi să se mențină ... Constantin Stamati-Ciurea - În vis și aievea Constantin Stamati-Ciurea - În vis şi aievea În vis și aievea de Constantin Stamati-Ciurea I ... Dulcea armonie a orchestrei, ce cânta un vals fermecător, îmi gâdilea auzul și, când am intrat în salonul de bal al cazinei de la Spaa, dansul era în cea mai mare înfocare. Sute de perechi se învârteau în acea volbură atrăgătoare, și dinaintea ochilor mei treceau atâtea femei frumoase ce semănau cu un legion de îngeri coborâți din nouri cu aripile ascunse sub stofele bogate ale rochiiÂlor și horbotelor de mătase. Ele abia atingeau cu piciorușele lunecosul parchet. În coafurile lor străluceau diamante, care pare că, trecând prin bolta cerească, se aninaseră în mândul lor păr ca stele din cortegiul nopții. Iată, gândeam eu privindu-le, aici este lumea unde femeia împărățește, unde ea ca o zeiță în capiștea sa este înconjurată și tămâiată de adoratori, unde cu o căutătură zdrobește paveÂzele rațiunii noastre, îmbătându-ne nu cu vin, ci cu nectarul ne-văzut al amorului, în care ea plutește ca steaua în razele sale de lumină. La așa baluri poetul se însuflețește și inspirația lui se aprinde, până și ascetul, îngenunchind, mărturisește că femeia este cea mai aleasă ... Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte Nou chip de a face curte de Mihail Kogălniceanu O siecle! Ă©tait-ce donc la l'oeuvre Que ton bras s'Ă©tait imposĂ©?... Ta hache entame et secoue Le monument des vieilles moeurs EDOUARD TURQUETY Nou? Da ce-i astăzi nou sub soare? Nu sunt toate trecute? Nu sunt toate vechi? Nu-i cinstea veche, încât n-o mai găsești pe pământ? Nu-i patriotismul vechi, încât de-abia îi mai afli numele în gura procleților? Nu sunt, în sfârșit, vechi, paragine de vechi, toate virtuțile și toate vițiurile, pân' și moda? Ș-apoi mai ai încă pretenție să ne arăți ceva nou, și încă ce? Un nou chip de a face curte! Asta este, zău, o mare obrăznicie din partea-ți, când știi că, în veacul ist de aur, noi am învechit toate chipurile de a face și de a răsface curte. Ei bine! cu toate aceste, chipul meu este nou, pentru că este nevinovat; și că, pentru oamenii civilizați ca dumneavoastră, numai nevinovăția a mai rămas încă un lucru nou, nevăzut, neauzit. Câteodată ți se ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂSĂTORIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 59 pentru CĂSĂTORIE. ... MORGANÁTICĂ , morganatice , adj . Căsătorie morganatică ( În sintagmele ) = căsătorie între un bărbat dintr - o familie domnitoare și o femeie de rang social inferior . Soție morganatică = soție care a contractat o căsătorie ... Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv , cu toate fazele lui succesive , în urma cărora se stabilesc câștigătorii ; întrecere sportivă ; meci . 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie ( avantajos ) ; p . ext . persoană vizată pentru un proiect de căsătorie . 3. ( Înv . ) Partid ; grupare , tabără . 4. ( Cont . ) Cont . 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată . 6. Parte dintr - o compoziție muzicală executată de ... ... PEȚITÓR , - OÁRE , pețitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care , în numele unui bărbat , cere în căsătorie o fată , de obicei adresându - se părinților sau rudelor acesteia ; ( înv . și pop . ; la m . ) bărbat care cere ( pentru sine ) în căsătorie o fată . 2. S . f . Femeie ( de obicei mai în vârstă ) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a ... ... CĂSĂTORÉSC , - EÁSCĂ , căsătorești , adj . ( Rar ) De căsătorie , privitor la căsătorie ... CONCUBINÁJ , concubinaje , s . n . Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie ; căsătorie ... EXOGAMÍE , exogamii , s . f . 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale , conform căreia căsătoriile dintre membrii aceleiași ginți erau interzise . 2. Căsătorie ... MATRIMONIÁL , - Ă , matrimoniali , - e , adj . ( Livr . ) De căsătorie , privitor la căsătorie ... PUTATÍVĂ , putative , adj . Căsătorie putativă ( Jur . ; în sintagma ) = căsătorie ... ÎNSOȚÍRE , însoțiri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) însoți ; întovărășire , însoțit . 2. ( Pop . ) Căsătorie ... ÎNSURĂTOÁRE , însurători , s . f . Căsătorie ... 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant . 4. ( Jur . ) Legătură de rudenie creată prin căsătorie Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||