Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul ANTECEDENTE nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: ANTECEDENT

  Vezi și:ANTECEDENT, ANAMNEZĂ, ANTECEDENȚĂ, METALEPSĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ANTECEDENTE: ANTECEDENȚE.

 

ANTECEDENTE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ANTECEDÉNT, antecedente, s.n., adj. 1. S.n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. * Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ** (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția "dacă"; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstrații. - Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis.

Sursa : DEX '98

 

Antecedentposterior, succedent, ulterior

Sursa : antonime

 

antecedént adj. m., pl. antecedénți; f. sg. antecedéntă, pl. antecedénte

Sursa : ortografic

 

antecedént s. n., pl. antecedénte

Sursa : ortografic

 

ANTECEDÉN//T \~tă (\~ți, \~te) și substantival (despre fenomene, întâmplări) Care precedă ceva în timp; anterior; premergător; precedent. * \~e penale fapte ilegale din trecutul unui inculpat. /antécédent, lat. antecedens, \~entis

Sursa : NODEX

 

antecedént, -ă I. adj. Care precedă în timp. ** (Despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice. II. s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. * ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații. 3. Prima secțiune a unei unități melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului. (< fr. antécédent, lat. antecedens)

Sursa : neoficial

 

ANTECEDÉNT s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. 2. Primul element al unei judecăți ipotetice. ** Prima parte a unei fraze muzicale. // adj. Care precedă în timp. ** (Geogr.) Care este stabilit înaintea unei deformări tectonice. [Cf. fr. antécédent, it. antecedente, lat. antecedens].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANTECEDENTE

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru ANTECEDENTE.

ANTECEDENT

ANTECEDÉNT , antecedente , s . n . , adj . 1. S . n . Fapt , întâmplare anterioară unei anumite date sau stări . 2. Adj . Care se află înainte , care s - a întâmplat înainte . 3. ( Log . ) Primul termen al unei judecăți ipotetice , introdus prin conjuncția " dacă " ; p . gener . tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui

 

ANAMNEZĂ

ANAMNÉZĂ s . f . 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le - ar fi cunoscut într - o existență anterioară . 2. Totalitatea datelor pe care medicul le capătă interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă , la antecedentele ei

 

ANTECEDENȚĂ

... ANTECEDÉNȚĂ , antecedențe , s . f . 1. Faptul de a fi antecedent

 

METALEPSĂ

... METALÉPSĂ , metalepse , s . f . Figură de stil înrudită cu metonimia , care constă în indicarea unui amănunt antecedent