Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CONTRAGE, CONTRAS, SEMIVOCALIC, SINARMONISM, TRIFTONG ... Mai multe din DEX...

VOCALIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VOCÁLIC, -Ă, vocalici, -ce, adj. Care aparține vocalelor, privitor la vocale. - Din fr. vocalique.

Sursa : DEX '98

 

vocálic adj. m., pl. vocálici; f. sg. vocálică, pl. vocálice

Sursa : ortografic

 

VOCÁLI//C \~că (\~ci, \~ce) Care ține de vocale; propriu vocalelor. Sunet \~. /vocalique

Sursa : NODEX

 

VOCÁLIC, -Ă adj. Referitor la vocale, al vocalelor. [Cf. it. vocalico, fr. vocalique].

Sursa : neologisme

 

VOCÁLIC, -Ă adj. referitor la vocale, al vocalelor. (< fr. vocalique)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VOCALIC

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru VOCALIC.

Ion Luca Caragiale - Două note

Ion Luca Caragiale - Două note Două note de Ion Luca Caragiale În Note și schițe, 1892, pag.27. Nu se cunoaște un alt text anterior. Reprodus în Momente, schițe, amintiri, 1908. Am de mult intenÈ›ia să dau publicului o sumă de note asupra vieÈ›ii lui Eminescu - fiindcă inexactităÈ›ile, nimicurile născocite, neadevărurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui mă revoltă È™i scandalul cu portretele È™i busturile puse fără sfială în circulaÈ›ie ca fiind ale lui, ca È™i cum ar fi vorba, încă o dată zic, de un tip din evul mediu, iar nu de cineva care a trăit în mijlocul nostru atâta vreme; pînă atuncea este, crez, aici locul să spun următoarele: Cu toată inegalitatea temperamentului său, Eminescu avea două coarte totdeauna egal de întinse: vecinic înamorat È™i vecinic avînd nevoie de bani - se putea altfel? È™i poet, È™i sărac... Vecinic visa niÈ™te „mîini subÈ›iri È™i reciâ€�, vecinic vîna un cămătar care să-i cumpere pe nimic leafa - nainte cu cîteva luni. AÈ™a, odată, ca întotdeauna, înamorat È™i fără nici un ban, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VOCALIC

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru VOCALIC.

CONTRAGE

CONTRÁGE , contrág , vb . III. Refl . ( Despre două silabe învecinate ) A se reduce la o singură emisiune vocalică ( vocală sau

 

CONTRAS

CONTRÁS , - Ă , contrași , - se , adj . ( Lingv . ; despre două vocale alăturate ) Redus la o singură emisiune vocalică ( vocală sau diftong ) . - V.

 

SEMIVOCALIC

... SEMIVOCÁLIC , - Ă , semivocalici , - ce , adj . Referitor la semivocală , de semivocală . - Semi - + vocalic

 

SINARMONISM

SINARMONÍSM s . n . ( Fon . ) Asimilare progresivă a vocalelor dintr - un cuvânt , întâlnită în limbile turco - tătare ; armonie

 

TRIFTONG

TRIFTÓNG , triftongi , s . m . Emisiune în limitele unei singure silabe a trei elemente vocalice cu timbre