Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PAJURĂ, ACVILĂ, ARMĂ, AVERS, BOUR, DRAPEL, HERALDIC, HERB, LAMBRECHIN, PERPER ... Mai multe din DEX...

STEMĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

STÉMĂ, steme, s.f. 1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. * Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții. 3. (Înv.) Piatră prețioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. - Din ngr. stémma.

Sursa : DEX '98

 

STÉMĂ s. armoarii (pl.), blazon, emblemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavază, scut. (\~ unei case princiare.)

Sursa : sinonime

 

STÉMĂ s. v. nestemată, piatră prețioasă, piatră rară, piatră scumpă.

Sursa : sinonime

 

stémă s. f., g.-d. art. stémei; pl. stéme

Sursa : ortografic

 

STÉM//Ă \~e f. 1) Semn simbolic al unei țări sau al unui oraș (zugrăvit pe drapel, monede, ștampile etc.); herb; blazon. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau dinastii; blazon; herb. 3) înv. Podoabă pe care o purtau femeile pe cap; diademă. * A fi cu \~-n frunte a se crede mai deosebit decât ceilalți. 4) înv. Piatră prețioasă. /stémma, lat., fr. stemma,sl. stemas

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru STEMĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 45 pentru STEMĂ.

Antim Ivireanul - Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu

Antim Ivireanul - Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu de Antim Ivireanul 1703 Patru sunt râuri denu Raiu ce cură, Pre cumu grăiaște sfânta Scriptură. Patru evanghelii den Ceriu ne tună Și la credință pre toți adună. Patru suntu seamne tot îndoite, Și ale țărâi foarte slăvite, Cu care seamne să-ncoronează Domnul Constandin tot omul crează Că se numeaște și Băsărabă, Dea-i Domnulu viață multă să

 

George Coșbuc - Stema țării

George Coşbuc - Stema ţării Stema țării de George Coșbuc Ca un zimbru-ntărâtat Când a prins pământu-n coarne, Tot ce-n drumul lui a stat Gata să răstoarne Ca un zimbru-ntărâtat Moldovenii s-au luptat Cu potop de litve. Ca un leu sfâșietor Când cuprins de-arcași se vede, Prin mulțimea de popor Trăsnet se repede Ca un leu sfâșietor Sar-oltenii-n munții lor Într-un iad de latini. Iar muntenii ce-au avut Cuib pe apa Dâmboviții, Ca vulturu-n munți crescut Apărând răpiții Pui ai săi făcut-au scut Țării lor și-au abătut Negrul nor de hoarde. Zimbru și vultur și leu Fui când mi-a călcat păgânul Patria și dreptul meu. Și va fi românul Și de-acum român mereu, Zimbru și vultur și leu Și viteazul

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Palatul de cleștar

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Palatul de cleştar Palatul de cleștar de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă. Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu ochi și cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii și cu călcâiele la spate, dar de învârtea copacul smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte. Apele curgeau la vale și munții se ridicau în sus. Nu se pomeneau flori pe cer și stele pe pământ — ca pe la pârdalnicii noștri de stihari —, dar multe nu erau așa după cum sunt. Împărații de mureau în luptă de buzdugan, bine, iar de nu, li se uitau de zile. Numai dacă barba le mătura țărâna la nouă coți în urmă, chemau pe unul din feciori, pe cel mai viteaz și mai cu minte, și-i dăruiau naframa, inelul, paloșul, stema și gonaciul, ca să poată împărăți și război în locul lor. Apărarea și dreptatea atârnau de tăișul paloșului. Cu ...

 

Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă

Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă Palatul lui Duca-vodă de Alecu Russo mai 1842 Amice, îți scriu dintr-o ruină care odinioară a fost palat domnesc: de pe o înălțime unde odinioară vegheau cete de ostași viteji, ținând ochii în calea tătarilor, și unde astăzi se îngrașă dormind câțiva călugări în compania buhnelor. Am venit să vizitez palatul lui Duca-vodă în Cetățuie, și iată ce-am găsit: Acest fost palat, ridicat spre partea zidului din față cu Iașii, este întreg de piatră, cu bolți de cărămidă. El nu întrunește proporțiile arhitecturale care dau unei clădiri aspectul de monument, dar posedă un ce misterios, care spune multe imaginației. Ferestrele, prea mici, sunt împrăștiate fără nici o simetrie pe fațada lui, însă pe timpul luptelor, atunci când românul era totdeauna cu zilele în mână, locuințele aveau nevoie mai mult de metereze decât de ferestre largi. Înălțimea lui e ca de două rânduri, dar numai unul, adică cel de sus, apare ochilor, căci partea mijlocie cuprinde tainițe întunecoase, iar sub acestea vin beciuri săpate în pământ. O scară de vreo 12 lespezi, strâmtă și lipită de peretele dinafară al palatului, duce pe un balcon mic, sub care se ...

 

Alexandru Macedonski - Castelul

Alexandru Macedonski - Castelul Castelul de Alexandru Macedonski Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale, Și stema ce pe-oricine să-nfrunte cuteza, Mâncată e de vânturi, de soare și de apă, Iar vremea ce tot curge o șterge și o crapă -- Din ea rămas-a numai un leu, — un coif, — ș-o za. Sub bolți încenușate păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese; Căminul zace-n umbră, posac, — iar de pereți Abia se țin ici-colo, din cuie să nu cadă, Portrete-ncondeiate în timpi de cruciadă, Ce sparg întunecimea cu ochii lor semeți. Un biet vătaf de curte, bătrân ca lumea veche, Povești tulburătoare îți spune la ureche El a slujit străbunii baronilor de azi... El a văzut castelul în vremuri uimitoare Născut în alte zile, crescu sub un alt soare Vlăstare fără viață au dat din-nalții brazi. De-ar fi să-l crezi, când luna prin geamuri s-oglindește, Și flori de-argint și aur pe lespezi răspândește; Când bate orologiul de douăsprezece ori; În ultimul răsunet al miezului de noapte, Pe săli și coridoare aleargă fel ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul sfârșitului

Alexandru Macedonski - Rondelul sfârşitului Rondelul sfârșitului de Alexandru Macedonski Omenirea e ca moartă. Vii sunt numai flori și plante. Ea-și deschise neagra poartă Ce clădită-a fost de Dante. Stema ei de diamante Nimicită-a fost de soartă. Omenirea e ca moartă. Vii sunt numai flori și plante. Spre-ale visului ghirlante Nici-o aripă n-o poartă; Obosit e chiar Atlante, De povara ce tot poartă. -- Omenirea e ca

 

Alexandru Macedonski - Stepa

... himeră, după ea urmăritor. Din real ieșit afară nu mai ești ca orișicare,... Te-nzestrezi cu mâneci roșii la tunică de satin, Chipeș, nalt, cu stemă-n frunte, pleci pe visul tău călare,     Și se uită, și se uită mizerabilul destin. V Înainte! este șoapta ce din toate se ridică... Printre ...

 

Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)

... creării dureri sfinte, și pe care îi îmbată Ritmul generos în care își scriu proza nesărată, Toaca bunelor silabe, și duioasa-ncredințare Că-nsemnați cu stemă-n frunte, ce-au scris ei e lucru mare! Al acestora-i triumful: vecinic fețele senine, Drepți, înfumurați, c-un zâmbet protector privesc la tine ...

 

Alexandru Vlahuță - Melancolie (Vlahuță)

Alexandru Vlahuţă - Melancolie (Vlahuţă) Melancolie de Alexandru Vlahuță Publicată în Epoca ilustrată , an I, 1 ianuarie 1886 Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme, Nu mai cercați a-mi vorbi de zînele voastre cu steme. Mîndre palate, viteji, și cai ce mănîncă jăratic, Stînsu-s-au toate de veci ! Copilul de-atunci, nebunatic, Nici nu mai cred c-am fost eu, atît mi se par de străine Sfintele mele-amintiri, și-n lumile voastre senine, Glasuri atîta de de dulci zadarnic mai vin să mă cheme, Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme. Bietele gînduri și-au ars aripele-n para durerii; Grele îmi par, ca de plumb, în vîlva atîtor mizerii. Un întuneric adînc, ș-un frig ca de moarte m-apucă: Caldă lumină, te-ai stins, pierdutu-te-am, sfîntă nălucă, Ce-atît de mult te-adoram, încît m-așteptam cîteodată Ca din povești să te rupi, și-n brațe să-mi cazi întrupată. Ce fericiți am fi fost ! Azi toate rămas-au puzderii, Bietele gînduri și-au ars aripele-n para durerii ! Silă de ziua de azi, și teamă de ziua de mîne, Asta e tot ce mai simt. Dulci visuri — ...

 

Alexandru Vlahuță - Valuri

Alexandru Vlahuţă - Valuri Valuri de Alexandru Vlahuță Visând împăratul să rupă hotarele ce-l îngrădeau, Și marea-i putere s-o-ntindă pe-ntregul pământ și pe mări, Tărie de vifor pusese în sufletul oștilor lui, Ca nici un vrăjmaș să mai poată cu armele-a-i sta împotrivă; Iar ochii de fiară flămândă rotindu-și-i peste cuprinsuri, Vedea cum noroadele toate în cale-i se pleacă-ngrozite, Vedea cum cetăți întărite, palate de piatră și domuri, Cu vâlva atâtor coroane, ca pleava se spulberă-n vânt. Ș-a fost un blestem pe ursita sărmanelor neamuri de-atunci, Că-n scrum și-au văzut prefăcută întreaga lor muncă de veacuri. Scrâșnind luptătorii, în iureș, ca iarba sub coasă cădeau, Năprasnic vârtejul pieirii din țară în țară trecea În urmă-i coloane de flăcări zbucneau din cetăți năruite Și-n vuietul crâncen al morții, sub negrele stoluri de corbi, Trufaș, împăratul călare, cu rânjet privindu-și isprava, Prin râuri de lacrimi și sânge, pe punte de leșuri trecea. Dar iată că tocmai în ceasul când brațele sta să-și întindă, Pământul întreg să-l cuprindă, un răcnet de leu, din adâncul Sălbaticei Asii, îi spune ...

 

Constantin Stamati - Dorul de patrie

Constantin Stamati - Dorul de patrie Dorul de patrie de Constantin Stamati Dedicat României Am fost și eu român, Dar m-am făcut păgân, Căci tânăr fiind, Bietul meu pământ, De tătari călcat, Ei sclav m-au luat. . . . . . . . De-acum numai moartea Să mă scape poate Din păgânătate. Doina veche a unui prizonier la tătari1 Bunului patriot și fumul țării sale i se pare dulce și mirositor...2 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Când aș fi o frunzișoară Ca de zefir aripioară, Care căzând în izvor Plutește pe el ușor, Eu m-aș smulge cu grăbire Din crenguța unde sunt, Aș sări cu mulțumire În pârăuț sau în vânt; Sau aș zbura pân-departe, Peste păduri neumblate, Sau aș zbura peste râpi, Ca pasăre cu aripi, Peste stânci de cremeni oable, Peste răsfățatul lac, În care ca plete albe Rădăcini de copaci zac, Peste dumbrava cerboaicei, Peste bârlogul ursoaicei, Peste-ăuîn codru de stejari Ce stau chiar niște străjari, Peste râpi întunecoase, Lăcaș aprigului hoț, A căruia frunte arsă Și a lui ucigaș glonț N-ar putea să mă-ngrozească, N-ar putea să mă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STEMĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru STEMĂ.

PAJURĂ

... unul sau două capete , de obicei cu aripile întinse ) , care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele , steagurile , pecețile sau monedele unor țări ; p . ext . stemă

 

ACVILĂ

... drept la bază și încovoiat la vârf , colțul gurii ajungând sub ochi , cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite ; pajură , aceră ( Aquila ) . 2. Stemă

 

ARMĂ

... ale mediului înconjurător al inamicului . 4. Fig . Mijloc de luptă ( pe planul ideilor , al politicii etc . ) . 5. ( La pl . ) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă

 

AVERS

AVÉRS s . m . sg . ( În opoziție cu revers ) Fața unei monede sau a unei medalii , înfățișând chipul emițătorului , stema țării

 

BOUR

... s . m . 1. Taur sălbatic , care trăia odinioară și în țara noastră , socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute ; bou sur ( Bos primigenius ) . 2. Vechea stemă

 

DRAPEL

... DRAPÉL , drapele , s . n . Bucată de pânză sau de mătase ( într - una sau în mai multe culori , adesea cu o emblemă sau cu o stemă

 

HERALDIC

HERÁLDIC , - Ă , heraldici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei , care se ocupă cu studiul stemelor statelor , cu blazoanele caselor domnitoare , familiilor nobiliare , orașelor etc . 2. Adj . Care aparține heraldicii ( 1 ) , privitor la

 

HERB

... HERB , herburi , s . n . ( Înv . ) Stemă

 

LAMBRECHIN

... al cornișelor , al balustradelor etc . 3. S . m . Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză , care împodobește un scut sau o stemă

 

PERPER

... PÉRPER , perperi , s . m . Monedă bizantină de aur , care a circulat ( bătută cu stemă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...