|
|
||
Vezi și:SĂNIUȘ,
DERDELUȘ,
SĂNIA
... Mai multe din DEX...
SĂNIUȚĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SĂNIÚȚĂ, săniuțe, s.f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mică cu care se dau copiii pe săniuș sau se trag pe zăpadă. [Pr.: -ni-u-] - Sanie + suf. -uță.Sursa : DEX '98 SĂNIÚȚĂ s. sănioară, (reg.) săniușcă, (prin Maram.) săniucă, (prin Munt. și Olt.) scârlete.Sursa : sinonime săniúță s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art. săniúței; pl. săniúțeSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SĂNIUȚĂRezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru SĂNIUȚĂ. Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou ... cu oarecare sfială și în adevăr zării prin pâcla de omăt câteva umbre de oameni ce se mocoșeau pe lângă o gloabă înhămată la o săniuță. Nu aveam ce face și m-am hotărât să mă pun în cale cu țăranul ce-mi vorbise, ca pentru un bacșiș bun să mă ... în târgușorul megieș la vreun han, dacă proprietarul de acolo nu mă va primi peste noapte la sine. — Bine, îmi zise, suiți-vă în săniuță, vom merge drept la proÂprietarul, care este acasă, fiindcă mulți flăcăi și din satul nostru s-au dus să-i colinde de ajun. Și ... mare albă, cu spetele încovoiate, dar cu mersul sigur și puternic. Cu greu pășeam prin omătul care se tot adăugea și, când am ajuns la săniuță, eram desăvârșit obosit, și un oftat de ușurință mi se rostogoli de pe buze, când m-am văzut așezat în ea, cu picioarele vârâte în ... noi vreo puiniță de lupi. — Apoi, dacă este așa, mai bine voi rămâne la gară, și mă găteam a mă coborî din săniuță. — Șezi, domnule, șezi! mă opri cu mâna țăranul bătrân, una ca asta nu se va întâmpla, căci de mulți ani nu se aude de ... Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri) Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri) Noaptea albă de Vasile Alecsandri Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i boltă de opal. Toată zarea-i scânteioasă, Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor stejari, Sora morței cea mezină, Iarna cu-orizonuri mari. Astfel gerul e de tare Cât îngheață-n orice loc Și a gurii răsuflare, Și cenușa de sub foc. El lipește ochi cu gene, Pe drumeț îl face orb, Și în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Câmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint Și apare nemișcată În abis nemărginit Ca pe marea înghețată Un vas mare troienit. Miezul nopței!... totul tace! Lumea pare un mormânt, Unde mort și rece zace Leșul marelui pământ, Și sub bolta cea senină Mii de stele cu foc viu Varsă-o jalnică lumină Pe gigantul său secriu!... Ies pe câmp... Sub pași răsună Câmpul sec și înghețat. Un păr mare stă drept lună, Cu corbi negri încărcat. Totu-i mort!... Sunat-au oare Pe al cerului cadran Ora stingerei de soare În al morței ocean? Numai eu să fiu pe lume Rămas singur trăitor, ... Vasile Alecsandri - Sania Sania de Vasile Alecsandri Zi cu soare, ger cu stele!... Hai, iubită, la primblare. Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare; Săniuța, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi... Tu zâmbești?... Zâmbirea-ți zice că e bună pentru noi. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei. Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare Se văd insule de codri, s-aud câni la vânătoare, Iar în lunca pudruită cu mănunt mărgăritar Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar. Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie; Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie. Iată-o gingașă mlădiță cu șirag de mărțișori... [1] Tu o rupi?... Ea te stropește cu fulgi albi răcoritori. Note ↑ Numele de mărțișori este dat crengilor de lozie îmbobocită cu muguri argintii. Românii le culeg și le anină în casele lor ca un semn iubit de primavară, în ziua de Nicolae Gane - Sfântul Andrei Sfântul Andrei de Nicolae Gane Făceți cruci mântuitoare, Căci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea Sfântului Andrei. (Alecsandri) Într-una din zile îmi luai pușca din cui, pușca cea cu noroc, mi-o grijii bine, îmi așezai cele trebuitoare la torbă, apoi zisei să-mi puie șargul la sanie. Deși cam înserase, însă pănă la moșia vecinului meu Neagu, unde se pregătea o vânătoare de cerbi, era numai o fugă de cal și puteam ajunge înainte de noapte. Ion, o slugă veche, pe care o aveam moștenire de la tata, intră atunci în odaie, se scărpină în cap, tuși, își drese glasul după obicei, apoi cu un aer sfiicios îmi zise: — E cam târziu, cuconașule, de plecat; o să înnoptați pe drum. Nu-i mai bine să vă lăsați pe mâni? — Auzi vorbă!... Și de ce m-aș teme?... Vremea e liniștită, drumul bun, și șargul iute de picior. — Așa este, însă mă veți ierta să vă spun că mâni e Sfântul Andrei. — Ei și?... — Apoi, dă?... nopatea înspre Sfântul Andrei știți că umblă lupii în potaie, și Doamne ferește să-i întâlnească cineva. — Am eu cu ce să-i întâmpin. ... Ion Grămadă - O noapte de groază Ion Grămadă - O noapte de groază O noapte de groază de Ion Grămadă Călindarul poporului Bucovinean (1911), apud Cartea sângelui , editura Mușatinii, Suceava, 2002, pp. 118-124. Amândoi pășeam domol, braț la braț, privind cum se lungesc, împrejurul nostru, umbrele înserării peste ogoarele dogorâte ale toamnei, și vorbeam despre toate, despre știință, despre literatură, dar, mai ales, despre ce puteau vorbi doi studenți la vârsta noastră: despre dragoste. Poate era și taina înserării de vină, căci glasurile ne tremurau. Prin văzduh treceau cârduri de rațe sălbatice spre iazurile din apropiere, ca să se culce în păpurișul ce foșnea în bătaia vântului de seară, iar dinspre Suceava se auzea tocând și trăgând clopotele. Dar gândurile noastre luară alt curs, căci, deodată, răsări înainte-ne, de după sprânceana dealului, o turlă de biserică, a cărei cruce scânteia în focul asfințitului: era mănăstirea Hagigadar, ce se ridică stingheră în mijlocul câmpului, drept în vârful unei uriașe movile de pământ. Am hotărât să o vizităm, cu toate că era cam târziu, și, de aceea, am intrat în ogradă, unde nu ne-a ieșit nimeni înainte, deși ușa de la una din cele două chilii era deschisă larg și un ... Constantin Stamati-Ciurea - Două primadone Constantin Stamati-Ciurea - Două primadone Două primadone de Constantin Stamati-Ciurea I Dona Burakova Știut este că oamenii bătrâni, osteniți de o viață îndelungată și dormitând pe ruinele trecutei lor activități, necontenit se plâng de starea prezentă și laudă ceea ce a fost. Ei cu oareșicare deoÂsebită stimă își aduc aminte de acel timp, și epilogul convorbirii lor se sfârșește mai totdeauna cu o tristă oftare adresată suveÂnirelor anilor trecuți. Tânăra generație, din respect către părul cărunt, nu contrazice, ci cu ironie zâmbește pe furiș, ascultă flecăria și gândește... oare ce gândește? D-ta, cititorule, dacă ești tânăr, știi ce gândește. Știi bine că toți moșnegii sunt guralivi, știi că ei măcar prin aduceri aminte își mai mișcă simțirile paralizate de greutatea anilor și a neÂputinței, punctul de unde nu-i departe ultima stațiune a omului bătrân, mormântul ce se află într-un pustiu imens fără verdeață, la care ajunge trecând peste colina de flori a tinereții. Deci povesÂtirea întâmplărilor din tinerețile trecute nu o dată este intereÂsantă, și junimea o ascultă cu plăcere. Vă ofer, așadară, și eu un episod din întâmplările mele, pe când ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂNIUȚĂRezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru SĂNIUȚĂ. SĂNIÚȘ , săniușuri , s . n . 1. Loc în pantă , acoperit cu zăpadă , unde se dau copiii cu săniuțele ; derdeluș . 2. Faptul de a se da cu DERDELÚȘ , derdelușuri , s . n . Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța ; săniuș . - Et . SĂNIÁ , săniéz , vb . I . 1. Refl . A se da cu săniuța ; a merge cu sania ( la plimbare ) . 2. Tranz . A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat . [ Pr . - ni - |
||