Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎMPUȚI, ÎMBĂLSĂMA, ÎMBĂLSĂMAT, ÎMPUȚIT, ANTIPUTRID, ANTISEPTIC, DROSOFILĂ, MICROB, MUCIORNIȚĂ, NEURINĂ, PLAVIE ... Mai multe din DEX...

PUTREFACȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s.f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ** Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. - Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

PUTREFÁCȚIE s. descompunere, putrezire, (rar) putrefiere, putrescență, (înv.) putrejune, putre-zeală, putreziciune. (\~ unui cadavru.)

Sursa : sinonime

 

PUTREFÁCȚIE s. v. corupție, decadență, de-cădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, strică-ciune, viciu.

Sursa : sinonime

 

putrefácție s. f. (sil. -tre-, -ți-e), art. putrefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. putrefácției; pl. putrefácții, art. putrefácțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

PUTREFÁCȚI//E \~i f. 1) Proces de descompunere a substanțelor organice (de natură animală sau vegetală) care se produce în natură sau în interiorul organismelor vii sub influența fermentației microbiene; putrezire. 2) fig. Stare de degradare morală; putreziciune. [G.-D. putrefacției] /putréfaction, lat. putrfactio, \~onis

Sursa : NODEX

 

PUTREFÁCȚIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substanțelor organice; putrezire, putrefiere, putrescență. * Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice. 2. (Fig.) Destrămare, dezagregare morală. [Gen. -iei, var. putrefacțiune s.f. / cf. fr. putréfaction, lat. putrefactio].

Sursa : neologisme

 

PUTREFÁCȚIE s. f. 1. descompunere a substanțelor organice sub acțiunea unor bacterii; putrezire; putrescență. 2. (fig.) dezagregare morală. (< fr. putréfaction, lat. putrefactio)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUTREFACȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru PUTREFACȚIE.

ÎMPUȚI

... ÎMPUȚÍ , împút , vb . IV . 1. Refl . A căpăta miros rău din cauza alterării ; a intra în putrefacție . 2. Tranz . A umple o încăpere , un spațiu cu miros greu ( de corp intrat în putrefacție

 

ÎMBĂLSĂMA

ÎMBĂLSĂMÁ , îmbălsămez , vb . I . Tranz . 1. ( Despre flori , parfumuri ; la pers . 3 ) A umple , a impregna aerul cu miros plăcut ( și pătrunzător ) ; a parfuma , a înmiresma , a miresma . 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice ( introduse prin artere ) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția ; bălsăma . [ Var . : ( rar ) îmbălsămí vb . IV ] - În + balsam . Cf . it . %imbalsamare% , fr . %

 

ÎMBĂLSĂMAT

ÎMBĂLSĂMÁT , - Ă , îmbălsămați , - te , adj . 1. Care are și răspândește un miros plăcut ; în care s - a răspândit un miros plăcut , plin de miresme ; parfumat , înmiresmat , miresmat . 2. ( Despre cadavre ) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția ; care este conservat prin îmbălsămare ; bălsămat . [ Var . : ( rar ) îmbălsămít , - ă

 

ÎMPUȚIT

... ÎMPUȚÍT , - Ă , împuțiți , - te , adj . 1. Care a intrat in putrefacție

 

ANTIPUTRID

ANTIPUTRÍD , - Ă , antiputrizi , - de , adj . , s . n . ( Medicament ) care combate

 

ANTISEPTIC

ANTISÉPTIC , - Ă , antiseptici , - ce , adj . , s . n . ( Medicament ) care previne sau înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică

 

DROSOFILĂ

... DROSOFÍLĂ , drosofile , s . f . ( La pl . ) Gen de musculițe ale căror larve trăiesc în materii aflate în stare de fermentație sau de putrefacție

 

MICROB

MICRÓB , microbi , s . m . Nume generic dat unor ființe vii unicelulare , microscopice , care trăiesc în sol , în apă , în aer , în corpul plantelor sau al animalelor și care sunt agenți ai bolilor infecțioase , ai fermentațiilor , ai putrefacțiilor ,

 

MUCIORNIȚĂ

MUCIÓRNIȚĂ s . f . Nămol rău mirositor care se găsește pe fundul lacurilor și al mlaștinilor , provenit din putrefacția plantelor acvatice plutitoare . - Et .

 

NEURINĂ

... NEURÍNĂ , neurinc , s . f . Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție

 

PLAVIE

... PLÁVIE , plavii , s . f . Insuliță plutitoare ( sau fixată la malul apei ) formată din stuf , ierburi , rizomi , rădăcini de arbori etc . intrate în putrefacție

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...