Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:INVETERAT, ÎNRĂIT, AMETROPIE, BEȚIV, BOLNĂVICIOS, COCAINOMANIE, CUSUR, DEZOBIȘNUI, DEZVĂȚA, LUXURĂ ... Mai multe din DEX...

VICIU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). * Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ** Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víțiu s.n.] - Din fr. vice, lat. vitium.

Sursa : DEX '98

 

Viciuvirtute

Sursa : antonime

 

VÍCIU s. 1. v. defect. 2. v. patimă. 3. nărav, pasiune, patimă, (fam.) boală. (A dat în \~l jocului de cărți.) 4. v. corupție.

Sursa : sinonime

 

víciu s. n. [-ciu pron.-ciu], art. víciul; pl. vícii, art. víciile (sil. -ci-i-)

Sursa : ortografic

 

VÍCI//U \~i n. 1) Imperfecțiune gravă care face ca un lucru nu corespundă modelului său ideal sau destinației sale. * \~ de formă neglijare a unor cerințe și formalități obliga-torii la întocmirea unui act juridic. 2) Obiș-nuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; patimă. \~ul fumatului. [Sil. vi-ciu] /vice, lat. vitium, it. vizio

Sursa : NODEX

 

VÍCIU s.n. 1. Cusur, defect; lipsă. * Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [Pron. -ciu. / < fr. vice, it. vizio, lat. vitium].

Sursa : neologisme

 

VÍCIU s. n. 1. defect, imperfecțiune; lipsă. o ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< fr. vice, lat. vitium)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VICIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru VICIU.

Alexandru Macedonski - Rondelul uriașului

Alexandru Macedonski - Rondelul uriaşului Rondelul uriașului de Alexandru Macedonski Monstruos se-ntinde-orașul. Viciul joacă-n el pe brânci. Are case, lanț de stânci. Dracii-n toate și-au locașul. Rânjitor pândește-apașul, Floarea mlaștinii adânci, Monstruos se-ntinde-orașul. Viciul joacă-n el pe brânci. De cum n-ai ce să mănânci, Face-ndată pe trufașul, Și-n mocirlă dându-ți brânci, El rămâne uriașul. -- Monstruos se-ntinde-

 

Mihai Eminescu - Poesis

... de din față, voi să scutur ușa, dar văd că încuietoarea e sigilată de către autoritate. Ce să fie? Asemenea tuturor femeilor ce trec din viciu în viciu, ea o fi căzut în datorii și or[i] fi vânzând pe cale judecătorească singura ei avere: căsuța. Ce-mi păsa mie ― trebuia să ...

 

Alexandru Macedonski - Sonetul din zări

Alexandru Macedonski - Sonetul din zări Sonetul din zări de Alexandru Macedonski Eu vin din zări cumplite — din trista țară-n care Mimosa simțitoare ori lotusu-azuriu Sunt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu, Iad negru unde viața e plânset sau oftare. Acolo e târârea o lege pentru-oricare Și toți sunt stârpitura grozavului pustiu... Din tot ce-a fost pe suflet nimic nu mai e viu Decât un smârc de vicii și altul de-aiurare. Și totuși împotriva prostiei rânjitoare, Sub ura pentru rază și ura pentru floare, Sub noaptea frământată de chinuri ce zdrobesc, Lipsit chiar de speranță, sleit chiar de credință Prin neguri îmi trag brazda cu vechea sârguință, A mea, această țară căci este, — ș-o

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII Ferice de acela ce stând pe un picior Compune două sute de versuri într-un ceas, Mânjind o jumătate de conț pe toată ziua; Ce scrie cum îi vine, fără să-și bată capul Să afle din ce parte afară suflă vânt. Pre mine, însă, soarta cumplit mă osândi Să scriu cu îngrijire, cu trudă și cu număr. Când voi s-apuc condeiul, mă-ntreb întâi pre sine: De nu silit de patimi doresc a fi autor? Nu oare fala slavei la care aș privi, Sau pizma ori mânia, dorința clevetirii, Îmi predomnesc în minte? Căci oricât de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Când scopul ei se trage din vicios izvor. De văd că al meu cuget nimică nu-mi impută, Atunci întorc privirea și cercetez năravuri, Mă sârguiesc din rele s-aleg ce-i de folos; Eu laud ce e bine și râd de ce e rău. Găsind un sujet vrednic de mica mea putere, Slobod la scris condeiul, dar făr-a-i lăsa frâu Nu mă lenesc a șterge de scriu puțin sau mult. Nu mă aprind, ci caut ...

 

Ion Luca Caragiale - Excelsior (Caragiale)

Ion Luca Caragiale - Excelsior (Caragiale) Excelsior de Ion Luca Caragiale Dedicată ilustrului autor al sublimului hop: SIC COGITO, Domniei-sale Domnului B. P. HĂSDEU, Prezidentul Consiliului de Administrație al Primei Societăți Spiritiste Române Precum suav-aromă a florilor plăpânde De zefir se ridică, se-nalță și se-ntinde Pe ape și câmpii; Precum raza de soare prin spațiuri străbate Șiduce-a ei lumină pe globuri depărtate L-a sferelor copii, Astfel acum în ceruri creștina voastră rugă A străbătut ca raza cu-a fulgerului fugă L-al lumii creator, Și spiritele bune l-a lui sfinte picioare Prea bucuros supus-au pioasa adorare De voi făcută-n zori. Atuncea, stând în tronu-i puterea cea divină Căreia și Archangheli și Serafimi se-nchină, Noi ruga oferim... Tăcerea este mare, sublimă sărbătoare! Puternicul părinte va face-ncoronare Preasfântului Efrim! Tăcerea Christ o rupe cu-accentele-i divine; El binecuvântează p-Efrim care ne vine În misii pe pământ, Și-i zice: «Mergi acuma, cu sfânta armonie Ridică și îndreaptă căzuta Românie Prin șapcă și cuvânt!» Sfântul Efrim purcede, cu șapca de rigoare, În țara românească el ...

 

Mihai Eminescu - Confesiune

Mihai Eminescu - Confesiune Confesiune de Mihai Eminescu ( Arătând un cran .) Aciea este lumea... de-o sfarăm ­ e sfărmată. De sfărăm pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Și soarele pe ceruri se-nchide ca o rană Ce arde-n universul bolnav de viață vană. Și marea tace-nceată; cântau strigoi; mișcare; O noapte condensată, în veci nepieritoare, Ca noaptea din sicriuri, din groapă, din caverne ­ Povestea liniștită a morții cei eterne... Nu vezi că deși chipu-mi arat-a fi de gheață, Un vis al meu căldura-i, lumina și viața? V-am înșelat, nemernici, v-am închegat în vreme, V-am aruncat în viață plecați sub anateme Să vă urâți din leagăn, să v-omorâți în vain, V-am semănat în spațiu pe voi sămânța Cain, Să curăț am vrut sânu-mi de tot ce-i crud, spurcat Și pentru voi anume creai al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-am îmbrăcat frumos Cu nopți senine-n stele, cu soare auros. În sâmburii durerii eu pus-am fericire, În vicii am pus miere și în păcat zâmbire. Tot ce-aspirați în lume, toate-au același ...

 

Paul Zarifopol - Recreația criticului

... arunci măcar ochii pe o pagină a unui om care scrie dintr-un vanitos rău obicei. 0 mulțime de scriitură e produs de viciu contractat prin exemplu prost (însă rentabil, poate). Spun numaidecât, aci, că cele 265 de pagini ale dlui Dragoș Protopopescu m-au odihnit, m-au recreat ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Luxul

Constantin Stamati-Ciurea - Luxul Luxul de Constantin Stamati-Ciurea Dedicat Eminenței Sale Înalt Preasfințitului arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dalmației etc. etc., dr. Silvestru Morariu-Andrievici Nu anii îmbătrânesc pe om, ci viața, pentru că starea normală a omului este indiferentismul... Ce exprimă cuvântul lux ? Expunerea sau deslușirea deșertăciunilor omenești, în care par­tizanii senzualismului caută desfătarea trupească, găsind că în ea este originea tuturor ideilor noastre în contra idealismului. Orișicum să fie, dar luxul este viciul cel mai atrăgător, cel mai molipsitor, din care se nasc toate calamitățile ce aduc la pieire nu numai individualitatea omenirii, ci dărâmă și stinge națiuni întregi. Odată ce omul este molipsit de acest demon al ispitei, el contenește de a fi mulțumit cu aceea ce munca sa îi dă. Nu exis­tă o chestie mai grandioasă și mai însemnată de discutat decât chestia luxului; lupta și contrazicerile ideilor nu s-au sfârșit între filozofii antici precum și moderni. Unii sunt de opinia că luxul este podoaba națiunii și alții că el este pieirea ei. Răsfoind paginile istoriei, găsim că unde luxul se mărește, năravurile se desfrânează și națiunea slăbind cade și se stinge. La egipteni, la perși, ...

 

Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France

Paul Zarifopol - Flaubert şi Anatole France Flaubert și Anatole France de Paul Zarifopol Războiul și romantismul, aceste două mari blesteme scrie Anatole France în La RĂ©volte des Anges. Despre război, pretind unii că vestitul pacifist ar fi zis mai târziu așa: dacă suprimi virtuțile militare, toată societatea se surpă. Dar lucrul nu-i sigur. Surprinzător n-ar fi, fiindcă France de mult s-a declarat pentru inconsecvența elegant-sistematică. Antipatia pentru romantism, însă, pare să se fi păstrat statornic, de când făcea cronici literare în Le Temps până la romanul din care am citat mai sus, scris la bătrânețe. Flaubert era, negreșit, greu împovărat de păcate romantice; France le-a însemnat în două lungi foiletoane, cu stăruința solidă pe care o inspiră antipatia, o antipatie, ce-i dreptul, bine stăpânită și binecrescută. Flaubert a fost romantic din suflet țapul ispășitor al nebuniilor romantice dobitocul ales în care au intrat toate păcatele poporului de genii romantismului datorește el cele mai strălucite absurdități, la care s-au adaus, desigur, și altele, din fondul lui propriu divagațiile din scrisorile și conversațiile lui sunt prodigioase. Și spre mai bună lămurire, France îl compară cu o paiață, ...

 

Nicolae Filimon - Lucia di Lammermoor. Dramă în trei acte de Salvatore Cammarano

Nicolae Filimon - Lucia di Lammermoor. Dramă în trei acte de Salvatore Cammarano Lucia di Lammermoor - dramă în trei acte de Salvatore Cammarano. muzica de G. Donizetti. de Nicolae Filimon Criticul, fie teatral sau de orice altă specialitate, trebuie mai întîi de toate să fie bine inițiat în specialitatea sa, să studieze cu o profunditate subiectul ce voiește a critica și, în espunerea criticei ce va face, să arate adevărul fără parțialitate sau pasiune, căci altfel el devine, poate și fără voia lui, un calomniator sau un adulator, și în loc să contribuiască la luminarea publicului, din contra, îl face să piarză și puțina cunoștință a binelui sau a răului cu care l-a dotat natura. Asta fu simbolul credinței noastre din ora în care am luat pana în mînă ca să criticăm; nu l-am părăsit niciodată și nu-l vom părăsi decît odată cu această meserie. Iată dar principiul de la care plecăm și astă-dată în revista ce voim a face operei Lucia di Lammermoor . Prin o digresiune ce ne permitem a face, arătăm mai întîi lectorilor noștri că opera Lucia di Lammermoor , acest splendid ...

 

Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala

... oameni și pleacă fără să plătească. Unii zic că fac aceasta din distracțiune, dar gurele rele susțin că nu plătește fiindcă nu are parale. Unicul viciu ce s-ar putea imputa acestor doctrinari este afecțiunea ce au asupra slujnicilor; dar tocmai acest amor, ce pare un defect în ochii profanilor, pentru ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VICIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru VICIU.

INVETERAT

INVETERÁT , - Ă , inveterați , - te , adj . ( Despre oameni ) Învechit în rele , în vicii ; ( despre defecte , vicii etc . ) învechit , înrădăcinat . [ Var . : înveterát , - ă

 

ÎNRĂIT

... ÎNRĂÍT , - Ă , înrăiți , - te , adj . Care a devenit rău , care s - a învechit în răutate , în viciu

 

AMETROPIE

... AMETROPÍE s . f . Tulburare a vederii datorată unui viciu

 

BEȚIV

BEȚÍV , - Ă , bețivi , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care are viciul beției ( 1 ) ; ( om ) alcoolic ,

 

BOLNĂVICIOS

... BOLNĂVICIÓS , - OÁSĂ , bolnăvicioși , - oase , adj . 1. Care se îmbolnăvește ușor ; gubav . 2. Fig . Care este atras irezistibil spre viciu

 

COCAINOMANIE

COCAINOMANÍE s . f . Obișnuință morbidă de a folosi cocaina ca stupefiant ; viciul cocainomanului . [ Pr . : - ca -

 

CUSUR

... CUSÚR , cusururi , s . n . 1. Imperfecțiune , defect , meteahnă , hibă ; p . ext . viciu

 

DEZOBIȘNUI

... DEZOBIȘNUÍ , dezobișnuiesc , vb . IV . Refl . și tranz . A - și pierde sau a face să - și piardă un obicei , un viciu

 

DEZVĂȚA

... vb . I . Tranz . și refl . A face pe cineva să - și piardă sau a - și pierde o deprindere , un obicei , un viciu

 

LUXURĂ

... LUXÚRĂ , luxuri , s . f . ( Livr . ) Viciu

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...