Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul PALATALĂ nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: PALATAL

  Vezi și:PALATAL, C, DEPALATALIZA, DEPALATALIZAT, DUR, G, H, K, PALATALIZA, PALATALIZARE, PALATIN ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PALATALĂ: PALATALA.

 

PALATALĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat^1, care aparține palatului^1, din regiunea palatului^1, palatin^2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului^1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ** (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ** Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului^1. ** (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului^1. - Din fr. palatal.

Sursa : DEX '98

 

PALATÁL adj. 1. v. palatin. 2. (FON.) (înv.) palatinal. (Sunet \~.)

Sursa : sinonime

 

palatál adj. m., pl. palatáli; f. sg. palatálă, pl. palatále

Sursa : ortografic

 

PALATÁL \~ă (\~i, \~e) 1) Care ține de palat; propriu palatului. 3) și substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează în regiunea palatului. /palatal

Sursa : NODEX

 

PALATÁL, -Ă adj. Care aparține palatului, din regiunea palatului; palatin. // adj., s.f. (Sunet) articulat în regiunea palatului. [< fr. palatal].

Sursa : neologisme

 

PALATÁL, -Ă adj. 1. din regiunea palatului; palatin^2. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin apropierea sau atingerea părții de jos a limbii de palat. (< fr. palatal)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PALATALĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru PALATALĂ.

PALATAL

PALATÁL , - Ă , palatali , - e , adj . 1. ( Anat . ) Relativ la palat ^1 , care aparține palatului ^1 , din regiunea palatului ^1 , palatin ^2 . 2. ( Fon . ) Care se produce în regiunea palatului ^1 ; spec . ( despre sunete ) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul -

 

C

C s . m . invar . A cincea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană semioclusivă prepalatală surdă ( 2 ) în grupurile ce , ci , oclusivă palatală ( 2 ) surdă în grupurile che , chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții ) . [ Pr . :

 

DEPALATALIZA

... DEPALATALIZÁ , pers . 3 depalatalizează , vb . I. Refl . ( Fon . ; despre consoane ) A - și pierde caracterul palatal

 

DEPALATALIZAT

... DEPALATALIZÁT , - Ă , depalatalizați , - te , adj . Care și - a pierdut caracterul palatal

 

DUR

... și magneziu ) peste limita admisă pentru apele potabile industriale . 3. ( În sintagma ) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal

 

G

G s . m . invar . A noua literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană semioclusivă prepalatală sonoră ( 4 ) când este urmată de e sau i ; oclusivă palatală ( 2 ) sonoră în grupurile ghi și ghe ; oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții ) . [ Pr . :

 

H

H s . m . invar . A zecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană fricativă laringală , velară sau palatală (

 

K

K s . m . invar . A paisprezecea literă a alfabetului limbii române , folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional ; sunete notate cu această literă : a ) consoană oclusivă palatală ( 2 ) surdă ( 2 ) , cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i ; b ) consoană oclusivă velară surdă , cu valoarea literei c . [ Pr . :

 

PALATALIZA

PALATALIZÁ , palatalizez , vb . I . Tranz . și refl . ( Fon . ) A ( se ) transforma într - o consoană palatală (

 

PALATALIZARE

PALATALIZÁRE , palatalizări , s . f . ( Fon . ) Faptul de a ( se ) palataliza ; modificare fonetică prin care o consoană oarecare devine palatală ( 2 ) . - V.

 

PALATIN

... provincii în Germania sau în Polonia medievală ; vicerege în Ungaria medievală ; persoană care avea unul dintre aceste titluri . PALATIN ^2 , - Ă , palatini , - e , adj . ( Anat . ) Palatal

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...