|
|
||
|
Vezi și:PĂȘIRE,
ȚINE,
CĂLCA,
CEPĂI,
CURSĂ,
PROPĂȘI,
TĂLĂLĂI,
TIPA,
TRANSCENDE,
TRAP
... Mai multe din DEX...
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PĂȘI:
PÂȘI,
PAȘI.
PĂȘI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PĂȘÍ, pășesc, vb. IV. Intranz. 1. A face unul sau mai mulți pași, a înainta pas cu pas, a parcurge o distanță mergând pe jos; a se deplasa, a se duce, a călca, a merge. ** (Adesea fig.) A înainta, a avansa. 2. A intra, a pătrunde (într-un spațiu). ** Fig. A se apropia de sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă de timp. 3. A ieși. 4. A trece (cu un singur pas sau cu câțiva pași) dincolo de ceva; a depăși. * Tranz. Pășește șanțul. - Din pas^3.Sursa : DEX '98 PĂȘÍ vb. v. abate, călca, contraveni, în-calca, nesocoti, viola.Sursa : sinonime PĂȘÍ vb. 1. a călca, (înv. și reg.) a păsa. (A \~ în vârful picioarelor.) 2. v. apuca. 3. v. merge. 4. v. intra.Sursa : sinonime pășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pășésc, imperf. 3 sg. pășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pășeáscăSursa : ortografic A PĂȘ//Í \~ésc 1. intranz. 1) A face unul sau mai mulți pași. 2) A parcurge o distanță (cu pasul); a călca. 3) fig. A se deplasa înainte (în spațiu și în timp); a înainta; a avansa. 4) A trece făcând un pas. \~ peste pârâu. 2. tranz. A trece cu pasul; a călca. \~ groapa. /Din pasSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PĂȘIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 239 pentru PĂȘI. Dimitrie Anghel - Rochia bunicei Dimitrie Anghel - Rochia bunicei Rochia bunicei de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , IV, 1267, 27 iunie 1912, p. 2. Alb ca un caier era capul bunicei, o spumă ridicată pe creste îi era părul, o zăpadă ce nu putea s-o mai topească nici o primăvară îi împodobea statornic fruntea. Noaptea de odinioară în zi albă se prefăcuse, întunerecul în lumină, în argint curat, abanosul. O mireasă timpurie fusese, măruntă la trup încă, aproape de copilă, pășise în fața altarului. De subt cununa de lămîiță spumegat ca un torent și albă ca o coadă de cometă, sub șuvoiul de aur al betelei, vălul de borangic îi cobora pînă la călcîie, iar de la călcîie, poala lungă a rochiei ei de mireasă scria pe pămînt valuri obosite, înflorite de spumă, pe unde trecea. Tînăr, gîtul gol și nevrîstnicii umeri, nerotunziți încă, se vedeau din tăietura dibace a foarfecei ce despicase cu meșteșug faiul alb. Curba sînului abia ridica pieptărașul, șoldurile ascuțite se străvedeau prin rochie, și faldurile, dinainte pînă în josul piciorușelor mici, cădeau rigide, triste, funerare aproape, cum trebuie să cadă de-a lungul trupului unei vestale. O cingătoare largă, făcută dintr-o ... Dimitrie Anghel - Ex-Voto Ex-Voto de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 2 dec. 1907 Pășește-ncet, să nu deștepți tăcerea, Coboară-ncet ca-ntr-un cavou pustiu Și-ascunde-ți bucuria ori durerea, Să te presimt abia, să nu te știu, Abia să te presimt ca pe-un parfum De floare scuturată timpuriu... Căci pe-al tău suflet mândru, orișicum, O clipă-am fost stăpân... Pășește-ncet... Nu turbura nici praful de pe drum... Un clopot e un suflet de poet... Nici rochia-ți foșnind să nu-l atingă, Să nu se redeștepte un regret... Acum când izbutise să se-nvingă Și gândurile vechi să și le-adune, O, lasă-l în tăcere să se stingă: Pășește-ncet... nici un cuvânt nu spune. Căci de-ai vorbi, ca de subt bolți profunde De pretutindeni, ca să mă răzbune, Ecouri mustrătoare ți-ar Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată ... pășeam cu oglinda mea ca un dușman al eternelor forme și mă bucuram știind că voi putea să schimb fața naturii și că voi putea păși printre arbori și flori ca un dezrobitor. Albă, luna se ridicase căutînd să furișeze o rază piezișe în oglinda mea, dar eu o țineam strînsă ... un vînt puternic, canaturile vechi s-au zguduit scrîjnind din țîțîni, apoi s-au dat într-o parte cu vuiet, lovind pereții. Și întîiul plop păși, iar după întîiul, înșiruirea uriașilor aplecîndu-și creștetele a urmat, trecînd sub arcul porții, chemată de puterea oglinzii mele. Un rîs zgomotos umplu ... Alexandru Vlahuţă - Mamei Mamei de Alexandru Vlahuță Din vremile apuse ș-atât de fericite, Aducerile-aminte adesea mă-mpresoară. Ce de viață-n urmă!... Ca un potop mă-nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș-atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfinte! Și ca din cărți, trecutul fantastic mi s-așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderei eterne!... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfinte! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă-n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! O lene grea se lasă din cerul cald de vară. De soare-i plină casa. Tu-ncet, pășind pe scânduri, Lași storurile groase și dai muștele-afară. Apoi, prostii de-a mele asculți și cazi pe gânduri. O lene grea se lasă din cerul cald de vară. Curg valuri mari de umbră și se-mpânzesc pe vale. Din șes, privim spre codru, cum soarele se-neacă. În mirosul de iarbă, tăcuți pășim agale, Și bolta răcorită mai jos parcă s-apleacă, Curg ... Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar Rugăciune pentru pahar de Ivan Nikitin , traducere de Alexei Mateevici ,,Și mergând puțin au căzut pre fața sa, rugându-se și zicând: Părintele meu, de este cu putință, treacă de la mine paharul acesta; însă nu precum voi eu, ci precum tu" (Math., 26,39) S-aprinde apusul aurit De-asupra Iudeii mute, Și somnorosul amurgit Își țese umbrele tăcute... Arzând în focul asfințirii, Stă înverzitul Eleon, Scăldat în valul strălucirii Cetatea muntelui Sion, Mărețul Ierusalim, Vederi deschide minunate: Frumoasele lui clădituri În felurite lăsături Se văd pe coastă revărsate... Colo — Gheval și Garizim, Spre răsărit albastre ape Ale Iordanului. Pe-aproape, Tot văi adânci, ce dorm în ceață... A mării moarte frumusață În ceruri ca prin vis privește. Spre asfințit, în depărtare, Lucește mijlocia mare, Și revărsarea nesfârșită Lărgimea ei nemărginită Pietrosul mal o îngrădește, Îi întuneric și tăcere Lumini în ceruri se aprind... Încet s-arată luna plină Și-a Ghethsimaniei grădină O-mbracă în albastră haină. Și într-a serii sfântă taină, Uitând de orișice durere Ai Dumnezeului — Cuvânt Trei ucenici dorm. Somnul lor Li-i liniștit, adânc, curat. Dar somnul lumii tulburat: ... Dimitrie Anghel - Nocturnă (Anghel) Dimitrie Anghel - Nocturnă (Anghel) Nocturnă de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 7 ian. 1907 Nu bate-n țerm, nu cîntă, nu murmură, nu cheamă Cu răzimîndu-și tainic supt cap imensa-i liră, A adormit și-acuma încet-încet respiră; Iar eu, cu pași de umbră, pășesc pe țărm cu teamă. Pășesc încet ca noaptea în casa dragei mele, Și-atunci, ca rușinată, frumoasa uriașă La piept își strînge-n falduri bogata ei cămașă Și trupul și-l ascunde supt spuma-i de dantele. Se limpezește-n urmă, în păr cercînd să-și prindă Din negrele-i adîncuri podoaba ei de mîne, Și-apoi, gătită astfel, de noapte-așa rămîne, Iar luna se coboară pe cer ca o Dimitrie Anghel - Reveria unei statui Dimitrie Anghel - Reveria unei statui Reveria unei statui de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "La mîndrele vremi de altădată", în Luceafărul [Sibiu], IX, 21, 1 nov. 1910, p. 517—518. Pe piedestalul lui de marmoră, din ziua solemnă cînd buciumul a sunat prelung și alba pînză ce-l acoperea a căzut ca luată de vînt, pe calul de bronz, cu piciorul ridicat, gata parcă să pășească de pe soclu, înțepenit puternic în scări, ținînd în dreapta buzduganul, cu cununa de bronz pe creștet, Ștefan-Vodă privește parcă înaintea lui peste veacuri. De-a dreapta și de-a stînga, tunurile mute străjuiesc, și vîntul toamnei tîrzii, trecînd cu suflarea lui rece, îi murmură parcă un cîntec trist, o întîmplare străveche, un basm din vremuri legendare. Soarele l-a luminat cu strălucirea lui de foc, ploi de primăvară l-au spălat, iernile i-au schimbat pe rînd hlamidele de hermină, și anii au trecut tot mai mulți, tot mai mulți... Peste gîtul încordat al calului cu fruntea ridicată sus, ochii lui privesc, și piața goală dimprejurul lui parcă se umple de lume. De pretutindeni, de pe străzi, roiuri negre curg, pe ... Emil Gârleanu - Tovarăşii Tovarășii de Emil Gârleanu E încă întuneric. Pământul e jilav de rouă și brazdele, răsturnate, în ajun, de către fierul plugului, miroase a proaspăt. În văzduh, o rață sălbatică zboară, furișându-se, măcăind speriată, ca alungată de glonț. Pe o grămadă de coceni, plugarul, rămas peste noapte în câmp, doarme învelit cu niște saci; și mai încolo, boulenii treji, Duman și Joian, stau cuminți, cu gâturile întinse, așteptând jugul. Dar departe, în sat, încep să cânte cocoșii, căci zorile prind să mijească. Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și-n vreme ce cununa cerului se luminează, pe pământ se deslușesc toate: satul; încolo, pe coastă, ca urnită din loc, pădurea; în fund, dealurile gemene unul după altul, ca pe o scară. Și-n cea dintâi clipă de revărsare a luminii, grija, care țârâie în urechea plugarului ca un greier, îl scoală. Omul aruncă sacii la o parte, sare în picioare, își freacă ochii cu dosul mâinii stângi și cu dreapta își îndreaptă șalele. Apoi pornește spre boi. I-a înjugat... Slabi, de li se văd coastele ca niște arcuri sub piele, boii își încoardă mușchii, își potrivesc ... ... pământ pe trei i culcă, ceialalți se dau la fugă. Soarele ieșind din nouri săgetează al său foc, De căldură, d-osteneală, a păși el nu mai poate, Că genunchii i se-ndoaie, încât cade chiar pe loc. Tu, ce dintre hoți, din ape îndurat-ai a mă ... Gheorghe Asachi - Iepurile și broasca țăstoască Gheorghe Asachi - Iepurile şi broasca ţăstoască Iepurile și broasca țăstoască de Gheorghe Asachi Fabulă Cătră un scop de iute alergi, Nu agiungi, de-ncet nu mergi. Iepurile ș-o țăstoasă Ni dau prubă curioasă. Zis-au broasca cea târzie Iepurelui sprintinel, Că ea, pășind cătinel, Mult mai sigură a să vie Și mai iute la un scop, Decât dânsul în galop. Încât pus-au rămășag Ș-au ales de țântă un fag. Iepurile, care crede Că puterea-n călcăi șede, I-au zis: Ți-ai ieșit din minte, Soro, pas tu înainte! De-oi purcede la asalt Sunt la țântă într-un salt. Văzând țânta apropietă Și țăstoasa-ngreoietă, Iepurele, după un pas, Stă și rumigă-n popas, Înainte face doi Și atâția pași napoi. Mai zburda, Adulmeca, Tot la umbra lui visa, [1] Își bătea de broască gioc Că încet pășea din loc. Când din a lui fantazie Iepurele s-au trezit, Nenea broască cea târzie, Neabătută-n calea sa, Pe încet, dar tot urma, Ș-agiungând întăi la fag Prinde a ei rămășag. Apoi iepurelui zice: Tinerel ești, vinetice, Nu-i de-agiuns a fi ușor, Mintea-n cap ... Gheorghe Asachi - Omul literat ... Gheorghe Asachi - Omul literat Omul literat de Gheorghe Asachi De când soarta, românilor favorisitoare, au deschis căile pe care au a păși pentru a agiunge la scopul dorit a civilizațiii, mulți tineri, însuflețiți de o vrednică de laudă dorință, ostenesc în deosăbite ramuri ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂȘIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru PĂȘI. ... PĂȘÍRE s . f . Acțiunea de a păși și rezultatul ei . - V. păși ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , ... ... CĂLCÁ , calc , vb . I . I. 1. Intranz . A pune piciorul pe ceva sau pe undeva ; a păși . 2. Tranz . ( Pop . ; despre bărbătușul păsărilor ) A fecunda . 3. Intranz . A intra , a veni undeva , a se ... ... CEPĂÍ , cepăiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A păși CÚRSĂ^3 , curse , s . f . ( Înv . ) Un fel de pastilă aromatică , importată din Orient , întrebuințată pentru a parfuma încăperile . CÚRSĂ^2 , curse , s . f . 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice ; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins ; capcană . 2. Fig . Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a - l demasca sau pentru a - i face rău ; uneltire , manevră . CÚRSĂ^1 , curse , s . f . 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit . 2. Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într - o mișcare rectilinie alternativă . 3. ( Fam . ) Drum , alergătură . 4. ( Sport ) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe , pe un traseu dinainte stabilit , alergând pe jos , călare , cu bicicleta , cu automobilul etc . 5. ( În sintagma ) Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui ... PROPĂȘÍ , propășesc , vb . IV . Intranz . A progresa , a prospera , a se dezvolta . - Pro + păși TĂLĂLĂÍ , tălălăiesc , vb . IV . Intranz . 1. A vorbi mult și fără rost ; a pălăvrăgi , a flecări . 2. A merge încoace și încolo , pășind fără siguranță ; a hoinări , a vagabonda . - Formație TÍPA interj . ( Repetat ) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor . - ... TRANSCÉNDE , transcend , vb . III . Tranz . 1. ( Livr . ) A trece dincolo de . . . , a păși TRAP s . n . , interj . 1. S . n . Mers în fugă al calului , cu viteză mijlocie ( între pas și galop ) , animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia . 2. Interj . Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau , p . ext . , de mersul grăbit al unui Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||