Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SUPRANORMATIV, ABROGAȚIE, AMENDAMENT, COD, EDICT, FARMACOPEE, METODĂ, NEACOPERIT, REȚETAR, REVIZOR ... Mai multe din DEX...

NORMATIV - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care serveşte ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S.n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. - Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ.

Sursa : DEX '98

 

NORMATÍV adj., s. 1. adj. (FILOZ.) canonic. (Principii \~.) 2. s. îndreptar, (înv.) regulativ. (\~ tehnic.) 3. s. v. directivă.

Sursa : sinonime

 

normatív adj. m., pl. normatívi; f. sg. normatívă, pl. normatíve

Sursa : ortografic

 

normatív s. n., pl. normatíve

Sursa : ortografic

 

NORMATÍV^2 \~ă (\~i, \~e) Care are putere de normă; considerat drept normă. Dicționar \~. /<rus. normativ, fr. normatif

Sursa : NODEX

 

NORMATÍV^1 \~e n. Indice al normelor în conformitate cu care se execută diferite operații; instrucțiune privind normele de producție. /<rus. normativ, fr. normatif

Sursa : NODEX

 

NORMATÍV, -Ă adj. Care are putere de normă. ** Care hotărăște, stabilește reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice. [Cf. fr. normatif, rus. normativnâi].

Sursa : neologisme

 

NORMATÍV, -Ă I. adj. care are putere de normă. * care hotărăște, stabilește reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă. (< fr. normatif, rus. normativ)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NORMATIV

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru NORMATIV.

SUPRANORMATIV

... SUPRANORMATÍV , - Ă , supranormativi , - e , adj . Care depășește din punct de vedere calitativ un normativ . - Supra - + normativ

 

ABROGAȚIE

... ABROGÁȚIE , abrogații , s . f . Anulare , suprimare a unei legi , a unui act normativ

 

AMENDAMENT

... AMENDAMÉNT , amendamente , s . n . 1. Îmbunătățire , modificare adusă unui proiect de act normativ

 

COD

... COD ^2 , coduri , s . n . 1. Act normativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli juridice privitoare la o anumită ramură a dreptului . Cod penal . Codul muncii 2. Sistem de semne ...

 

EDICT

... magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui . 2. ( În antichitate și în evul mediu ) Decret important cu caracter normativ

 

FARMACOPEE

... FARMACOPÉE , farmacopei , s . f . Manual oficial , cu caracter normativ , folosit în practica farmaceutică , conținând descrierea și indicațiile pentru controlul celor mai importante substanțe și formule farmaceutice , cu scopul de a îndruma prepararea ...

 

METODĂ

METÓDĂ , metode , s . f . 1. Mod ( sistematic ) de cercetare , de cunoaștere și de transformare a realității obiective . 2. Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop ; metodologie ( 4 ) . 3. Manual care cuprinde reguli și principii normative pentru învățarea sau pentru practicarea unei discipline , a unei arte etc . ; ansamblu al acestor reguli și principii . [ Var . : ( înv . ) metód s .

 

NEACOPERIT

NEACOPERÍT , - Ă , neacoperiți , - te , adj . 1. Care nu are acoperiș ; care nu are capac ; descoperit ( 1 ) . 2. ( Despre acțiuni , fapte ) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative ; descoperit ( 2 ) . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

REȚETAR

... se scriu rețete ( 1 ) . 2. S . n . Listă prin care se stabilesc , pe baza unor rețete ( 2 ) , componentele unor mâncăruri , dulciuri etc . 3. S . n . Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale . 4. S . m . Persoană care execută rețetele într - o farmacie . - Rețetă + suf . - ar ...

 

REVIZOR

REVIZÓR , - OÁRE , revizori , - oare , s . m . și f . Persoană care revizuiește , care controlează , verifică aplicarea dispozițiilor legale și normative într - un sector de activitate ; spec . persoană care are calitatea și funcția de a face revizii