|
|
||
Vezi și:MERIȘOR,
ȘOPÂRLAIȚĂ,
CĂTUȘĂ,
CĂTUȘNICĂ,
CREȚUȘCĂ,
CRUCE,
DUMBRAVNIC,
HRIȘCĂ,
JALEȘ,
LUMINIȚĂ
... Mai multe din DEX...
MELIFER - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MELIFÉR, -Ă I. adj. 1. (despre plante) cu flori din al căror nectar albinele prepară mierea. 2. (despre regiuni) bogat în plante melifere (1). II. s. f. pl. grup de insecte himenoptere: albinele, viespile etc. (< fr. mellifère/s/)Sursa : neoficial MELIFÉR, -Ă, meliferi, -e, adj., s.f., pl. I. Adj. (Despre plante) Care are flori cu mult nectar și polen, din care albinele produc mierea. II. S.f. pl. Grup de insecte himenoptere (cuprinzând albinele și viespile) care culeg nectarul și polenul din flori, producând apoi mierea sau ceara. - Din fr. mellifère.Sursa : DEX '98 melifér adj. m., pl. meliféri; f. sg. meliféră,pl. meliféreSursa : ortografic MELIFÉR \~ă (\~i, \~e) (despre plante) Care are flori cu mult nectar și polen; cu flori care conțin nectar și polen. /Sursa : NODEX MELIFÉR, -Ă adj. (Despre plante) Care are flori cu nectar (folosit de albine pentru producerea mierii). // s.f.pl. Grup de insecte himenoptere, care cuprinde albinele, viespile etc. [Cf. fr. mellifère, lat. mellifer < mel - miere, ferre - a purta].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MELIFERRezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru MELIFER. MERIȘOR ^1 , merișori , s . m . 1. Diminutiv al lui măr ^1 . 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor , cu flori melifere ; a ) arbore originar din Siberia , cu frunze aproape rotunde , cu flori albe sau roz , cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață ( Pirus baccata ) ; b ) ( reg . ) scoruș . 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi , cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile ; smirdar ( Vaccinium vitis idaea ) . 4. Cimișir . - Măr ^1 + suf . - ișor . MERIȘÓR^2 , merișoare , s . n . 1. Diminutiv al lui măr ^2 . 2. Fructul merișorului ^1 ( 2 ) , de mărimea unei cireșe sau a unei nuci , de culoare roșiatică sau galbenă , cu gust dulce , adesea întrebuințat pentru dulceață . 3. Fructul merișorului ^1 ( 3 ) , cu aspect de bacă roșie , comestibil . - Măr + suf . - ȘOPÂRLÁIȚĂ , șopârlaițe , s . f . 1. ( Pop . ) Anghină difterică . 2. Numele a două plante erbacee ; a ) plantă meliferă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre , rar roz , folosită în medicina populară ( Veronica orchidea ) ; b ) mică plantă cu flori mari , albe , rar roșietice , și cu fructul o capsulă ( Parnassia palustris ) . [ Pr . : - la - i - ] - Șopârlă + suf . - CĂTÚȘĂ , cătușe , s . f . 1. Fiecare dintre cele două inele metalice , legate între ele printr - un lanț , cu care se leagă uneori mâinile ( și picioarele ) arestaților . 2. Plantă erbacee meliferă , cu nori albastre - violacee și cu miros greu ( Ballota nigra ) . [ Pl . și : CĂTÚȘNICĂ s . f . ( Reg . ) Plantă erbacee meliferă , cu miros aromatic , cu flori albe sau roșietice , cu proprietăți tonice , excitante ( Nepeta cataria ) . - Cătușă + suf . - CREȚÚȘCĂ , crețuște , s . f . Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor , cu flori dispuse în corimb , folosită la prepararea unui ceai diuretic ( Filipendula ulmaria ) . - Creț + suf . - CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ... DUMBRÁVNIC , dumbravnici , s . m . Plantă erbacee cu miros caracteristic , cu frunze late , cu flori purpurii , trandafirii , roz sau albe , folosită și ca plantă medicinală și meliferă ( Melittis HRÍȘCĂ s . f . Plantă erbacee meliferă , cu frunze triunghiulare , cu flori roz , roșii sau albe și cu semințe mici , lunguiețe și negricioase ( Fagopyrum esculentum ) ; p . ext . ( colectiv ) semințele acestei plante , care se folosesc pentru hrana oamenilor și a JÁLEȘ , jaleși , s . m . 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor , cu frunze mari , opuse , dințate și cu florile viu colorate ( Salvia ) ; plantă care face parte din acest gen . 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor , cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice ( Stachys germanica ) . - Jale ^2 + suf . - LUMINÍȚĂ , luminițe , s . f . 1. Diminutiv al lui lumină . 2. ( Pop . ) Lumânare mică . 3. Plantă meliferă , cu tulpina dreaptă , înaltă , cu frunze alterne și cu flori mari , mirositoare , de culoare galbenă ( Oenothera biennis ) . - Lumină + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||