|
|
||
|
Vezi și forma bază: MARCA Vezi și:MARCAT, MARCA, ȘI, MARCARE, MARCATOR, ARTICOL, COȘ, COMPOSTA, MARCAJ, SUPRATIPAR, ÎNSCRIE ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului MARCĂ: MARCA.
MARCĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MÁRCĂ^4 s. f. (în evul mediu) provincie în unele state, condusă de un margraf sau de un principe. (< germ. Mark)Sursa : neoficial MÁRCĂ^3 s. f. unitatea monetară a unor țări (Germania, Finlanda). (< germ. Mark)Sursa : neoficial MÁRCĂ^2 s. f. 1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. * tip, model de fabricație. o de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. trăsătură specifică; particularitate. * caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale. 3. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru. 4. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (inform.) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebeşte de celelate instrucțiuni ale programului. (< ngr. marca, fr. marque, rus. marka)Sursa : neoficial MÁRCĂ^1 s. f. timbru poștal. (< germ. Marke)Sursa : neoficial MÁRCĂ^1, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ** Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. * Loc. adj. De marcă = de calitate superioară. ** (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. * Loc. adj. (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. - Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. %Marke%.Sursa : DEX '98 MÁRCĂ^2, mărci, s.f. Unitate monetară principală în unele țări europene. - Din germ. Mark.Sursa : DEX '98 MÁRCĂ^3, mărci, s.f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. - Din germ. Mark.Sursa : DEX '98 MÁRCĂ^4, mărci, s.f. (adesea determinat prin "poștală") Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., servește drept plată anticipată a transportului poștal. - Din germ. Marke.Sursa : DEX '98 MÁRCĂ s. v. armoarii, atribut, blazon, calitate, caracter, caracteristică, emblemă, insignă, însemn, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, stemă, trăsătură.Sursa : sinonime MÁRCĂ s. v. semn.Sursa : sinonime MÁRCĂ s. (IST.) (înv.) marchionat. (O \~ germană medievală de frontieră.)Sursa : sinonime MÁRCĂ s. timbru, (Ban.) ștamp, (Ban., Transilv., prin Maram. și Bucov.) ștempel. (\~ poștală.)Sursa : sinonime márcă (semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărciSursa : ortografic MÁRCĂ^3 mărci f. Unitate a sistemului monetar din unele țări (Germania, Finlanda etc). [G.-D. mărcii] /Sursa : NODEX MÁRCĂ^2 mărci f. (cu sau fără determinativul poștală) Timbru emis de stat, care se aplică pe corespondență, servind drept plată a transportului poștal. [G.-D. mărcii] /Sursa : NODEX MÁRC//Ă^1 mărci f. 1) Semn de distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru a-l deosebi de altele sau pentru a-i indica anumite caracteristici. 2) Indiciu pus de întreprinderi pe produsele lor. \~a fabricii. 3) Model de produs industrial. \~ de automobil. * De \~ de calitate superioară. 4) înv. Emblema unei țări; stemă. 5) Trăsătură specifică particulară; amprentă; pecete. \~a talentului (cuiva). [G.-D. mărcii] /Sursa : NODEX MÁRCĂ^1 s.f. 1. Semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ** Tip, model de fabricație. 3. Fisă metalică cu număr de ordine cu care muncitorii unei fabrici își marchează prezența la lucru. 4. Șină vopsită în alb, care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (Mat.) Etichetă (I,3) [în DN]. [Pl. mărci. / < fr. marque, it. marca, rus. marka].Sursa : neologisme MÁRCĂ^2 s.f. Unitate monetară până in 1999 a unor țări (Germania, Finlanda). [< germ. Mark].Sursa : neologisme MÁRCĂ^3 s.f. Provincie în unele state feudale condusă de un margraf sau de un principe și care avea rolul de a întări granițele marilor imperii din evul mediu. [< germ. Mark].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MARCĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru MARCĂ. Mihai Eminescu - Menire Menire de Mihai Eminescu De-mi vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu mă laud, Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici v-aplaud Dară nime nu m-a face Ca să joc dup-a lui flaut Căci menirea vieții mele E pe mine să mă caut. Bismarqueuri de falsă marcă, Mie-mi pare cum că, parcă De iubirea nemțărimei Nici un rău nu vă înțarcă. În zădar Alsasul, Posen, Cu-a lor stare vă încarcă Ochii voștri, să pricepeți Unde duce-a țării barcă Și ce rău ne prorocește A cobirei neagră țarcă. Voi ne duceți spre pieire, Bismarqueuri de falsă marcă. Escelența, bezedeaua Cu mândrie poartă steaua Ce cu stimă i-a fost dată C-a putut a fi licheaua Ce la rus ș-aplecat capul Și la turc a-aprins luleaua Ci în loc de ștreangul care Se cădea, i-au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când ... Dimitrie Anghel - Agora modernă ... se reverse din nou și să se împrăștie pe aceleași drumuri, pe aceleași rîulețe, pe aceleași funduri de pimnițe și de cotloane, purtînd însă acuma marca parfumului lui personal, indelebila marcă a principalului Colector, stigmatul și parafa plină de noroiul al cărui secret îl are numai el însuși... Și ... Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari Cei mari de Barbu Paris Mumuleanu Informații despre această ediție O, ce ciudă, cît mă mir, D-al celor mari caractir ! Ce schimbate la ei firi, Ce gusturi, ce diferiri ! Precum ceriul de pămînt, Așa ei de cei mici sînt. Toți trîndavi, toți lenevoși, Nestatornici, furtunoși, N-au ei fapte bărbătești, Toți au minți copilărești Toți de mititei iubesc Lucruri care nu cinstesc. Toți, de cînd sînt băieței, Înclinează lîngă ei Oameni care-i lingușesc, Care-i laud' și-i slăvesc. Totdeauna cei mari vor Să aibă-n casele lor Prefăcuți ce le vorbesc Tot cele ce ei voiesc. Vor de mulți fi-ncungiurați, Să stea-ntre ei îngîmfați, Să le dea închinăciuni, Să le spuie la minciuni. Ei adevăr nu voiesc, Nu le place, nici iubesc. Socotesc că cîte fac Și la alți oameni le plac, Și d-ar greși cît de mult, Ei îndreptări nu ascult. Ei în sine socotesc Că la nimic nu greșesc. Nu le place-a fi-ndreptați, Vor a fi tot lăudați. Fac mese mari, cheltuiesc, Chem oaspeți ce-i lingușesc, Să-i aude că-s galanți, Sînt nobili, sînt figuranți : Și cu mesele ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei Complotul bubei de Bogdan Petriceicu Hasdeu "Descrierea pe care anticii ne-au lăsat-o despre leproși provoacă orare. În 1321 acești nenorociți ajunseră să creadă că, dacă s-ar găsi un mijloc de a transmite întregii lumi oribilul flagel de care erau contaminați, ar putea și ei să ajungă la ranguri înalte..." CIBRARIO I Era-ntr-o bătrână pădure, Din care vrăjmașa secure Nu smulse o creangă de brad: P-o stâncă de fulger crăpată, P-o râpă de șerpi îmbălată, P-o beznă cu fundul în iad. În cuibul acei văgăune Precum într-o cronică spune Din secolul patrusprezeci - A fost o petrecere mare: Leproșii din mii de hotare Veniră pe mii de poteci. Vedeai o icoană grozavă! Tot bube, pocnind de otravă, Pe brațe, pe coapse, pe frunți! Otrepuri, de mult închegate, Lipite pe răni destupate, Ca niște oribile punți! Obrajii lor - cronica spune Păreau ca un foc de tăciune Cu spuză-nvelit împrejur, Când negrul cu roșul s-alungă, Trecând pe de lături în dungă, Alb, vânăt, și galben, și sur! S-așează pe gânduri în iarbă, Și buba pe bubă se-ntreabă: Cum merge și ce- ... Cincinat Pavelescu - Unui scriitor teolog Cincinat Pavelescu - Unui scriitor teolog Unui scriitor teolog de Cincinat Pavelescu Te-ai chinuit o viață-ntreagă, Mâncând doar post și mânătărci, Și-ai scris s-ajungi un om de marcă, Și ce ești azi? Un om de Dimitrie Anghel - A. D. Holban Dimitrie Anghel - A. D. Holban A. D. Holban de Dimitrie Anghel Publicată în Ordinea , II, 428, 17 mai 1909, p. 1. Sunt unii oameni senini și blînzi, cari împrăștie în jurul lor o atmosferă de bunătate ce te farmecă și te cîștigă cu fiecare vorbă, cu fiecare gest al lor ; iar alții care te resping de la început și față de cari nu știu ce sîmțămînt tainic îți dă de știre să te ferești. Unul dintre aceștia din urmă este și veteranul om politic A. D. Holban, o interesantă figură a Iașului din alte vremuri. Mi-am adus aminte de dînsul citind într-un ziar recent reflecțiile sale pline de răutate la adresa artiștilor noștri de astăzi. Îl cunosc de cînd eram copil; pot zice că m-am trezit cu el în casă, căci, cît timp a trăit tatăl meu, nelipsit a fost din casa și de la masa noastră. În anii din urmă însă, îl pierdusem din vedere aproape cu desăvîrșire ; glasul lui parcă amuțise în larma uriașă ce o fac luptele zilelor noastre, cu alte aspirații, cu alte idealuri, cu altă pornire de muncă. Arar ... George Coșbuc - George Gordon Byron George Coşbuc - George Gordon Byron George Gordon Byron (Lord Byron) n. 22 ianuarie 1788 , Londra d. 19 aprilie 1824 , Missolonghi Poet englez, figură de marcă a romantismului Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons George Gordon Byron (1788 - 1824) Biografie English Operă Arpa lui David (traducere de Ion Heliade Rădulescu ) Romanță (traducere de Ion Heliade Rădulescu ) Cântarea dracilor în preziua potopului (traducere de Ion Heliade Rădulescu ) Oscar D'Alva (traducere de Constantin Gheorghe Asachi - Giudecată nouă a lui Paris Gheorghe Asachi - Giudecată nouă a lui Paris Giudecată nouă a lui Paris de Gheorghe Asachi Între timpul vechi ș-acuma, oare cine nu-nțălege Că e mare diferire la nărav, la gust și lege? Plin de gară și proțesuri neastâmpăratul om, Astăzi pentru milioane, dar atunce pentr-un pom. Ca femeia-atunci și zâna Să se laude au voit, De aceea s-au sfădit Iuno, Venus și Atina. Pentru asta, la un munte, care Ida se numea, Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păștea, Au venit pe-ascuns tustrele, Ca să giudece pre ele Și la mai mândră femeie Dorit pomul ca să deie. Deci l-acela păstorel, Tânăr, blând și frumușel, Toate zânele jaluze Se ruga prin ochi și buze. Una minte-i giuruia, Alta averi i hărăzea, Iar a treia mult favor La frumuseță și l-amor. Abia Paris au ochit Pe-ntriita cea minune, Avere-au disprețuit, N-au voit înțelepciune, Ce frumuseței pom au dat. Însă azi, Un așa caz În alt feli s-au giudecat, Nu-ntre munți, c-acel cioban, Ci șezând pe un divan; Paris, de modernă lume, Care-noată în parfume, Vede-ntrând ... Ion Luca Caragiale - Mitică Mitică de Ion Luca Caragiale Apărut în 1900 - Mitică... și mai cum? - E destul atâta: Mitică - de vreme ce și dumneata îl cunoști tot așa de bine ca și mine. Firește că trebuie să-l cunoaștem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus - în fine pretutindeni. Mitică este bucureșteanul par excellence. Și fiindcă Bucureștii sunt un mic Paris, și Mitică, se-nțelege, este un mic parizian. El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original și inventiv. Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieții găsește un cuvânt de spirit la moment, și pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat și plăcut în societate. Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască. Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare. ... Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină Banul Mărăcină de Vasile Alecsandri I Sus la munte, ninge, plouă, La Craiova pică rouă Din ai nopței ochi cerești Și din ochii omenești Dar ce plâng ormânii oare? Sufletul de ce îi doare? Plâng un mândru frățior Deslipit din sânul lor. Banul tânăr Mărăcină, Cărui Oltul se închină, De pe malu-i a plecat Pe-un fugar nencălecat. A plecat în lungă cale Cu ceata slugilor sale Și cu cinczeci de voinici, Adunați toți de pe-aici. Ei pășesc peste hotare, Trec prin satele maghiare, Prin orașele nemțești, Prin țări lungi împărătești, Și, în dragostea moșiei, Duc Vulturul României Care-n aur lucitor E cusut pe steagul lor. Tot pe-a Dunărei verzi maluri, Unde umbra-i joacă-n valuri Merge mândrul craiovan Câte zile-s într-un an, Și feciorii mi-l urmează, Și fugarii lor nechează, Și străinii ce-ntâlnesc Stau în cale de-i privesc. Pasă ceata călătoare Când pe noapte, când pe soare. Lung e drumul, lung și greu! Unde merg așa mereu? Ei se duc la vitejie, Căci au tainica solie De-a sădi în viitor Libertatea țării lor. II Colo- ... Elena Liliana Popescu - Imn Libertății Elena Liliana Popescu - Imn Libertăţii Imn Libertății de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Luptătorule, în bătălia decisivă care te așteaptă , ai un singur adversar: tu însuți. Pentru a învinge ai un singur aliat: Tu însuți. I Doamne, nu-mi lua povara încă, al frământării minții chin. Mă zbat înlănțuit de stâncă, silit să-ndur un crunt destin Sunt osândit în veșnicie plătind păcatul făptuit – Secret păzit cu strășnicie, când lumii l-am destăinuit Credeam că sunt învingătorul ursit să schimb fixate legi și pentru om ocrotitorul Eu, Prometeu, zeu peste regi. Și cum pe vremuri neofitul voind să-și dovedească arta a încercat, nefericitul, pecetluindu-și astfel soarta, La fel, eu, încercându-mi forța nebănuind deloc urmarea încrezător adus-am torța aprinsă, săvârșind eroarea Și-am semănat nenorocirea în lumea fără de credință ce-a transformat descoperirea într-o amară biruință. II De multe veacuri, carne vie e pieptul meu însângerat, sortit în preajma lui să fie doar vulturul înfometat... Pe-a suferinței strună vântul, prietenu-mi nedespărțit, îmi însoțește jalnic cântul, un geamăt surd, înăbușit. Din când în când un glas șoptește marcând o trecere în timp ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARCĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 109 pentru MARCĂ. ... o marcă ( 1 ) . 2. Fig . ( Despre abstracte ) Care iese în evidență ; accentuat , pronunțat , distinct , reliefat , nuanțat . - MARCÁT^1 s . n . Acțiunea de a marca și rezultatul ei ; marcare , marcaj . - V. marca MARCÁ , marchez , vb . I . Tranz . 1. A face , a aplica un semn caracteristic pe un obiect , pe un animal etc . , pentru a - l deosebi de altele . 2. Fig . A constitui o notă specifică , o trăsătură caracteristică ; a reprezenta , a ilustra . 3. A delimita un teren , o suprafață etc . prin linii , semne ; a însemna . 4. ( Sport ) A obține unul sau mai multe puncte într - o competiție , într - un joc ; a ȘI adv . , conj . A. Adv . ( Stă înaintea părții de vorbire la care se referă ; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa . 3. Chiar , încă , pe lângă acestea , de asemenea . Vezi să nu pățești și tu ca mine . 4. ( În propoziții negative ) Nici . Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc . II. ( Cu sens temporal ) 1. Imediat , îndată , pe loc . Cum îl zări , îi și spuse . 2. Deja . Masa se și pune în grădină . B. Conj . I. ( Marcă a coordonării copulative ) 1. ( Leagă două părți de același fel ale unei propoziții ) Este voinic și tânăr . 2. ( Împreună cu prep . " cu " exprimă relația operației matematice a adunării ) Plus . Doi și cu trei fac cinci . 3. ( Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență ) Binele și răul . 4. ( Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări , ajută la scoaterea lor în evidență ) A adus și vin , și mâncare , și cărți . 5. ( Leagă ... ... MARCÁRE , marcări , s . f . Acțiunea de a marca ; marcaj , marcat ^1 . - V. marca ... MARCATÓR , - OARE , marcatori , - oare , subst . 1. S . n . Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul . 2. S . m . și f . Persoană care lucrează la marcarea unor produse ( industriale ... ARTÍCOL , articole , s . n . 1. Expunere scrisă ( de proporții mai reduse ) cu caracter publicistic , pe o temă politică , economică , științifică etc . 2. Diviziune într - un document oficial , marcată de obicei printr - un număr de ordine sau printr - o literă . 3. Obiect care se vinde în comerț . 4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul , adjectivul sau ( mai rar ) alte părți de vorbire și care marchează diverse funcții gramaticale ale cuvintelor pe care le ... perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct ; punct marcat în acest fel . 4. Parte din instalația unei mori mici , în formă de ladă cu gura largă și fără fund , în ... ... COMPOSTÁ , compostéz vb . I . Tranz . 1. A marca data cu compostorul . 2. A marca ... MARCÁJ , marcaje , s . n . Acțiunea de a marca și rezultatul ei ; marcare . 1. ( Concr . ) Semn aplicat pe un obiect , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele . 2. ( Sport ... ... text tipărit pe o marcă poștală ulterior emisiunii sale , în scopul de a - i schimba valoarea inițial tipărită sau de a marca ... construi o figură geometrică în perimetrul alteia , astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la cealaltă . 3. Tranz . ( Sport ) A marca Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||