|
|
||
Vezi și:HURMUZ,
MĂRGELUȘĂ,
ÎNȘIRA,
ÎNȘIRUI,
ȘIRAG,
COLIER,
DEȘIRA,
GHERDAN,
IE,
JAIS
... Mai multe din DEX...
MĂRGEA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MĂRGEÁ, -ÍCĂ, mărgele, s.f. 1. Boabă (mică) de sticlă, de piatră etc., de forme și culori diferite (înșirată pe ață, cusută pe un veșmânt etc.), folosită ca podoabă; (la pl.) șirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberanțe ale pielii de pe capul și gâtul curcanului. 3. (În forma mărgică) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse câte una sau două în vârful unor spiculețe (Melica). - Din lat. margella. - Mărgică: cu schimbare de suf.Sursa : DEX '98 MĂRGEÁ s. v. clocoțel, rutișor.Sursa : sinonime mărgeá/mărgícă s. f., art. mărgeáua/mărgíca, g.-d. art. mărgélei; pl. mărgéleSursa : ortografic MĂRG//EÁ \~éle f. 1) mai ales la pl. Fiecare dintre boabele de piatră, sticlă, mărgean sau lemn, de diferite forme și culori, folosite ca podoabă (în șiraguri, cusute pe îmbrăcăminte etc.). 2) la pl. Proeminențe ale pielii pe capul și pe gâtul curcanului. [Art. mărgeaua; G.-D. mărgelei; Var. mărgică] /<lat. margellaSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MĂRGEARezultatele 1 - 10 din aproximativ 75 pentru MĂRGEA. ... fruntea mea-ncrețită și-n groapă-s cu piciorul Degeaba mi-a fost însă la inimă tot dorul Frumoasei mele doamne, căci nobilă mărgea Eu n-am putut aduce! Mi-a spus-o doamna mea Că numai oameni tineri, feciori numai pot merge. La Cetină-mpăratul, dar ... deschide: Dar nu glumi cu ele, căci stau a te ucide Cu glume pentru glumă! Ca schimb pentru fuior, Tu cere, scumpe Fulger, mărgea din sânul lor, Și-n urmă cu mărgeaua la Volbură grăbește! Blând Fulger ia fuiorul, cu drag la el privește Și iese din palută. Când ... Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii Ceasornicul bunicii de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Fantoma amintirii", în Revista democrației române , I, 29, 26 sept. 1910. p. 1140—1142. Urmez o stradă cunoscută, pe care am străbătut-o atîția ani de zile, și fără să mă gîndesc la năvala anilor care au curs peste mine, de cînd trăiesc departe, mi se pare ciudat că prin grădini nu văd aceiași pomi, la geamuri aceleași figuri cunoscute. Aci își apleca ramurile un cais, și dincolo, noaptea, nălucea un arțar alb ca o fantomă. Oprit lîngă un grilaj de fier, îmi reazim capul ca să privesc înlăuntrul unei curți, și nu mai recunosc vechile case în care am stat. Străinul care s-a mutat și-a pus pecetea lui. E tăcere, nu văd nici o trăsură la scară, nici o siluetă de misit, nici o umbră de cerșetor. Și totuși, stînd afară, mă strecor, cu gîndul înlăuntru urc scările, trec ușurel prin ganguri și intru în odaia unde am copilărit. Cu puterea amintirii așez lucrurile la loc, covoarele vechi cu flori șterse, iconostasul în firida din părete, rînduiesc icoanele îmbrăcate în argint, aprind candela, apoi, făcîndu-mă copil, îngenunchi o clipă ... George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 2) George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 2) Cântec de George Topîrceanu Și-mi făcui din doruri mute Cântece nepricepute, — Și din cântecele mele Salbă de mărgele. Inimă cu dulce chin, Cine m-a-ndemnat s-anin După gâtul dragii mele Salba de mărgele? Că le smulse fără vină Să le risipească-n tină Roșii boabe de mărgele, Dorurile Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia Cântece din Basarabia [1] de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 Note I Frunză verde de ovăs Floricică de pe șes! Te-am îndrăgit de pe mers, Că ți-e mersul legănat, La inimă m-a secat! Floricică, floare-albastră Răsărită-n calea noastră, Năltișoară, subțirea, Tocmai pe potriva mea, Cărăușii te-or călca. Te-or călca și te-or strica, La inimă m-or seca. Floricică, floricea, Vină pe inima mea, Lângă mine să-nflorești, De pas rău să te ferești, Sufletul să-mi răcorești! II Frunză verde baraboi, Ne-a făcut maica pe doi, Unul mercuri, unul joi Ș-a umplut lumea cu noi. Ș-am avut o surioară Ce-a umplut lumea de pară! Maica s-a luat prin țară Să ne strângă grămăjoară. Să ne deie-n Bălți la școală [2] (Mai bine-am muri de boală!), Moscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Moscălește-oi învăța Când eu ... Vasile Alecsandri - Doina oltenească 3 Vasile Alecsandri - Doina oltenească 3 Lumea-ntreagă ocolii, Ce căutai nu găsii, Căutai șir de mărgele Să-l aduc mândruței mele, Dar cine cât mă vedea Averile-și ascundea. Puiculiță fa, Marie, Hai cu mine-n haiducie, Ce-oi câștiga ți-oi da ție. Și-oi anina doi cercei, Doi cercei de brebenei, Să tragă ochii la ei, Și pe sânu-ți drept mărgele Oi lipi buzele mele Să-ți pară că-s Paul Zarifopol - Caragiale și Domnul X Paul Zarifopol - Caragiale şi Domnul X Caragiale și Domnul X de Paul Zarifopol Ah! Domnule X... cine ești? ...D-ta trebuie să fii un om sever, așa-mi închipuiesc eu; când îți cade ceva scris în mână, trebuie să ții sprâncenele tare-ncruntate... D-ta ești un om nu numai învățat, dar și cult... D-ta, afară de prodigioasa noastră literatură națională, trebuie să mai cunoști din literatura universală, măcar pe cea europeană. D-ta trebuie să fi având gust subțire și simțire adâncă... D-ta, așa-mi închipuiesc eu, trebuie să fii mai-nainte om și pe urmă român (că se întâmplă uneori și alminterea); prin urmare, d-ta, român firește, trebuie românește să judeci omenește. Da, fără îndoială: Caragiale râde de Domnul X, încărcându-l cu atâtea daruri; totuși, nu e de loc glumă că, pe Caragiale, Domnul X totdeauna l-a tratat foarte sever și de sus. Hm! ce atâta vorbă pentru niște comedioare...! am auzit zicând, acum douăzeci de ani, pe unul dintre junii eroi ai democrației, cum se zice, române, care pe atunci se umfla într-o nouă înflorire, elegantă și importantă. Era un om cu deosebire iritabil tânărul care descoperea cu ... George Coșbuc - Fata craiului din cetini George Coşbuc - Fata craiului din cetini Fata craiului din cetini de George Coșbuc Un colț întreg de lume s-a fost înspăimântat De spada și curajul lui Tabără-mpărat, Domn mare și puternic din țara cu nenorii. El trece-n șir de taberi cum trec secerătorii Prin holdele răscoapte; cu brațul său robust Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust Și zboară fortunatec prin rândurile dese Și-n veci cu biruință din grele taberi iese. Deci dusu-mi-s-a veste prin lume și prin țări Și s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul și de-a latul, Voinic nu poți să afli ca Tabără-mpăratul! Dar totodată veste și vorbă s-a pornit, Că Tabără-i om dosnic și-i trist necontenit Și cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbește, Cât parcă ceva-l doare și nu știu ce-i lipsește; Că-i tot mereu pe gânduri și-i vecinic supărat. Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele, Frumoși în zi de pace ... Alexandru Macedonski - La harpă Alexandru Macedonski - La harpă La harpă de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII I Precum în gol un sunet nu dă nici o vibrare, Astfel și de pe harpă zburând a mea cântare Nu poate-n acest secol să afle un ecou; Dar tu, de tainici versuri, o! harpă dezmierdată, Urmează-ți al tău cântec, căci dânsul în veci cată A fi pentru alți secoli melodios și nou! II Șoptească vântu-n frunze c-ajunge pentru tine, Agațe-se iedera de ziduri în ruine, Murmure valul mării c-un zgomotos tumult, Sau tremure pe crinuri mărgăritari de rouă Și trestia plăpândă mlădie-se în două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mai mult? III A dimineții rază cu florile-i de aur Nu prețuiește oare mai mult ca un tezaur? Și vântul cel de seară cu freamătul său lin Nu este armonia din cornul nemuririi, Ce vine să vibreze ca vocea fericirii Oprind pe buze-un geamăt și-n suflet un suspin? IV A! Nouă nu ne pasă de inime- ... Alexandru Macedonski - Rondelul marilor roze Alexandru Macedonski - Rondelul marilor roze Rondelul marilor roze de Alexandru Macedonski Mari roze bogate și grele Abia mai pot capul să-și țină De luxul ce poartă pe ele, Scăldate-n albastra lumină. Miresme plutesc prin grădină, Iar roua deșiră mărgele Pe roze bogate și grele, Ce-abia mai pot capul să-și țină. Avântul simțirilor mele Mă duce-ntr-o sferă senină De ceața lumeștilor rele, În care, pe frunte-mi se-nclină Mari roze bogate și Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F ... ca pe-o boabă de hurmuz. Lasă altora de-acuma visul tău de-odinioară, Alții să-și mai poarte dorul când pe ceruri se strecoară Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul. Luna, cu nespusu-i farmec și cu veșnica-i văpaie... Peste noaptea ta bocește cântecul de cucuvaie. Când din luptele vieții ... Cincinat Pavelescu - Cântecele unui greier Cincinat Pavelescu - Cântecele unui greier Cântecele unui greier de Cincinat Pavelescu În viața mea de pribegie, Gonit mereu de-al soartei bici, Am îngânat cântece mici De dragoste și ironie. Și, cum trăiam mai mult în vis, Făcui risipă de simțire Și-n versuri șchioape am închis O lacrimă lângă-o zâmbire! Am îngânat cântece mici, Fără pretenție să fie Gustate la Academie, Căci toate versurile mele Mici diamante, mici mărgele, Buchete fără de panglici, Garoafe, crini și ghiocei, Sunt scrise doar pentru femei Și pentru patru-cinci amici. Când iarna am simțit că soba Pe versu-mi cald nu pune preț, Cu grabă m-am drapat în roba De magistrat, ca să nu-ngheț. Și-am colindat întreaga țară Cinstit c-o leafă de aprod, Purtând sub robă o chitară Și-o inimă în loc de cod. Azi iarna-mi bate la ferești Și vântu-n recea-i simfonie Parcă mă-ntreabă: Unde ești, Poete, plin de veselie? Hambarele mi-s goale, nici N-am strâns, cu cântecu-mi de greier, Grăunțe s-am până la treier. Dar simt o umbră grea pe creier: Uitarea celor mari și mici! Și-n stepa iernii argintie, Când singur, trist, fără ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂRGEARezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru MĂRGEA. ... HURMÚZ , hurmuzuri , ( 1 ) s . n . , hurmuzi , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul ; ( la pl . ) șirag de astfel de mărgele . 2. S . m . Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de ... ... MĂRGELÚȘĂ , mărgelușe , s . f . Diminutiv al lui mărgea ( 1 ) ; mărgeluță . 2. Plantă erbacee mică , cu flori albe , albastre sau trandafirii ( Lithospermum arvense ) . - Mărgea ÎNȘIRÁ , înșír , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) așeza în șir , a ( se ) alinia . 2. Tranz . A trece un fir prin mărgele , pentru a face un șirag ; a face șirag . 3. Refl . Fig . A se succeda , a se perinda . 4. Tranz . Fig . A expune , a povesti urmând un anumit șir de idei , de fapte etc . ; a enumera . 5. Tranz . A trece , rând pe rând , prin diferite locuri , situații etc . ; a lua la rând , la ÎNȘIRUÍ , înșírui , vb . IV . Tranz . 1. A înșira mărgele . 2. Fig . A expune pe rând , a enumera . - În + șir + suf . - ȘIRÁG , șiraguri , s . n . 1. Șir ( 1 ) . 2. Mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la COLÍER , coliere , s . n . 1. Șirag , salbă , colan de mărgele , de pietre scumpe etc . care se poartă în jurul gâtului . 2. Element de legătură , de obicei metalic , de forma unui inel sau a unei brățări , folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese . [ Pr . : - li - DEȘIRÁ , deșir , vb . I . Refl . 1. ( Despre obiecte înșirate pe ață , în special despre mărgele ) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate ( adesea căzând și împrăștiindu - se ) . 2. ( Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme ) A se desfășura într - un fir lung continuu . 3. ( Despre împletituri sau obiecte împletite ) A se desface , a se destrăma . 4. Fig . ( Despre oameni sau corpul omenesc ) A se destinde ( 2 ) în toată lungimea lui . 5. Fig . ( Rar ; despre locuri și peisaje din natură ) A se desfășura în față GHERDÁN , gherdane , s . n . ( Înv . ) Șirag de mărgele , de mărgăritare , de pietre scumpe sau de galbeni ( 3 ) . [ Var . : ghiordán s . ÍE , ii , s . f . 1. Bluză femeiască caracteristică portului național românesc , confecționată din pânză albă de bumbac , de in sau de borangic și împodobită la gât , la piept și la mâneci cu cusături alese , de obicei în motive geometrice , cu fluturi , cu mărgele etc . 2. Parte a corpului la unele animale , reprezentată printr - o îndoitură a JAIS s . n . Varietate de antracit , foarte dură , sticloasă , de culoare neagră , folosită la confecționarea unor mărgele . [ Pr . : Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||