Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul FINALA nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: FINALĂ,FINAL

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului FINALA: FINALĂ, FINALĂ.

 

FINALA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

finálă (ornament, sunet, fază sportivă) s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále

Sursa : ortografic

 

FINÁL//Ă \~e f. 1) Ultima întâlnire în cadrul unor competiții cu caracter eliminatoriu. 2) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei publicații. /finale

Sursa : NODEX

 

FINÁLĂ s.f. 1. Întâlnire care constituie sfârșitul decisiv al unei competiții. 2. Ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale].

Sursa : neologisme

 

FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ** (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ** (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S.n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S.f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. - Din fr. final, lat. finalis.

Sursa : DEX '98

 

Finalinițial, introducere, incipient

Sursa : antonime

 

FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. o propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. * ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis)

Sursa : neoficial

 

FINÁL adj., s. 1. adj. ultim. (Scopul \~; etapa \~.) 2. s. v. capăt. 3. s. v. sfârșit. 4. s. v. deznodământ.

Sursa : sinonime

 

finál adj. m., pl. fináli; f. sg. finálă, pl. finále

Sursa : ortografic

 

finál s. n., pl. finále

Sursa : ortografic

 

FINÁL^2 \~ă (\~i, \~e) 1) Care se află la fine; plasat la sfârșit. Vocală \~ă. 2) lingv. Care indică scopul; de scop. Propoziție \~ă. /final, lat. finalis

Sursa : NODEX

 

FINÁL^1 \~e n. 1) Etapă care constituie sfârșitul unei acțiuni sau al unei lucrări. 2) Parte care încheie, constituind finele unei compoziții muzicale. /final, lat. finalis

Sursa : NODEX

 

FINÁL, -Ă adj. 1. De (la) sfârșit. 2. Care arată, exprimă scopul. ** Propoziție finală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din propoziția regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală. // s.n. Încheiere, sfârșit (al unei opere, al unei lucrări, al unei întâmplări). ** Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 2. V. finală (2). [Cf. lat. finalis, fr. final, it. finale].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.