|
||
Vezi și forma bază: ELECTROTEHNIC Vezi și:ELECTROTEHNIC, ELECTROCERAMICĂ, ELECTROTERMIE, FANERIT, GETINAX, HAFNIU, LITIU, MAGNO, MICĂ, PERMENDUR, PERMINVAR ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ELECTROTEHNICĂ: ELECTROTEHNICA.
ELECTROTEHNICĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. electrotéhnică s. f., g.-d. art. electrotéhniciiSursa : ortografic ELECTROTÉHNICĂ f. Ramură a științei care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice și magnetice din punct de vedere al aplicațiilor lor în tehnică. [G.-D. electrotehnicii] /Sursa : NODEX ELECTROTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază aplicațiile industriale ale electricității. [Gen. -cii. / cf. fr. électrotechnique].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELECTROTEHNICĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ELECTROTEHNICĂ. ELECTROTÉHNIC , - Ă , electrotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică . 2. Adj . Care aparține electrotehnicii ( 1 ) , privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și ELECTROCERÁMICĂ s . f . Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea , utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în ELECTROTERMÍE s . f . Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obținerea căldurii necesare unor operații tehnologice sau pentru încălzit ; FANERÍT s . n . Material constituit din foi de placaj de lemn impregnate cu rășină de bachelită și presate , folosit pentru confecționarea carcaselor de aparate electrotehnice , de radio și de televizoare ; GETINÁX s . n . Material izolant constituit din foi de hârtie impregnate cu bachelită și presate , utilizat în electrotehnică . - Denumire HÁFNIU s . n . Element chimic , metal rar , asemănător cu oțelul , care se găsește în minereurile de zirconiu și care se întrebuințează în electrotehnică ; LÍTIU s . n . Element chimic din familia metalelor alcaline , de culoare argintie , moale și foarte ușor , existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină , fotografie , electrotehnică MÁGNO s . n . Aliaj de nichel și mangan , folosit în MÍCĂ^2 s . f . Într - o ( Pop . ; în loc . adv . ) ( sau pe ) mică de ceas = a ) într - o clipă , foarte repede , imediat ; b ) foarte des , mereu . - Probabil lat . mica " fărâmă " . MÍCĂ^1 , mice , s . f . Familie de minerale cristalizate , cu luciu sticlos , sidefos , care se desfac ușor în foițe subțiri ( elastice și transparente ) , întrebuințate în industria electrotehnică , a unor materiale de construcție , la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele PERMENDÚR s . n . Aliaj de cobalt și fier , de obicei cu o mare permeabilitate magnetică , folosit în electrotehnică . - Et . PERMINVÁR s . n . Aliaj de nichel și cobalt sau de nichel , cobalt și molibden , cu permeabilitate magnetică mare , folosit în industria Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |