|
||
Vezi și:INTEGRAL,
REZOLVANTĂ,
IRAȚIONAL,
ALGEBRĂ,
CISOIDĂ,
DETERMINANT,
DISCRIMINANT,
INCOMPATIBILITATE,
INTEGRARE,
INTEGRATOR
... Mai multe din DEX...
ECUAȚIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ECUÁȚIE, ecuații, s.f. Relație matematică între mai multe mărimi cunoscute și necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute. * Ecuație chimică = scriere prescurtată a reacțiilor chimice cu ajutorul formulelor și simbolurilor chimice. ** Fig. Problemă, chestiune greu de rezolvat. ** Ecuația timpului = diferența dintre timpul solar mediu și timpul solar adevărat, care apare datorită faptului că mișcarea soarelui pe bolta cerească nu este uniformă. [Pr.: -cu-a-] - Din fr. équation, lat. aequatio, -onis.Sursa : DEX '98 ECUÁȚIE s. f. 1. relație matematică exprimată sub forma egalității, în care intră elemente cunoscute și necunoscute și care se verifică numai pentru anumite valori ale necunoscutelor. 2. (fig.) problemă dificilă. o ~ chimică = reprezentare a unei reacții chimice cu simbolurile elementelor pentru a desemna atomii și moleculele care iau parte efectiv la aceasta. 3. (astr.) ă timpului = diferența dintre timpul solar mijlociu și cel adevărat. (< fr. équation, lat. aequatio)Sursa : neoficial ecuáție s. f. (sil. -cu-a-ți-e), art. ecuáția (sil.-ți-a), g.-d. art. ecuáției; pl. ecuáții, art. ecuáțiile (sil. -ți-i-)Sursa : ortografic ECUÁȚI//E \~i f. Relație matematică exprimată prin egalitatea între două expresii algebrice cu mărimi cunoscute și necunoscute, egalitatea fiind valabilă numai pentru anumite valori ale necunoscutelor. [ G.-D. ecuației; Sil. e-cu-a-ți-e] /Sursa : NODEX ECUÁȚIE s.f. Expresie matematică care arată o egalitate în care intră elemente cunoscute și necunoscute și care se verifică numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute. * Ecuație chimică = reprezentare a unei reacții chimice folosind simbolurile elementelor pentru a reprezenta atomii și moleculele care iau parte efectiv la reacție. ** (Fig.) Problemă grea, dificilă. [Pron. -cu-a-ți-e, scris și equație, gen. -iei, var. ecuațiune s.f. / cf. fr. équation, lat. aequatio].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ECUAȚIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ECUAȚIE. ... Ă , integrali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Întreg , complet . 2. Adj . ( În sintagmele ) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele . Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute . 3. S . f . ( Mat . ) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date , a unei ... ... REZOLVÁNTĂ , rezolvante , adj . Ecuație rezolvantă ( Mat . : în sintagma ) = ecuație ... fără judecată , nerațional ; contrar rațiunii . 2. ( Mat . ; în sintagmele ) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr - un raport între două numere întregi . Ecuație ( sau expresie etc . ) irațională = ecuație ALGÉBRĂ s . f . 1. Teorie a operațiilor privind numerele reale ( pozitive ori negative ) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular . 2. ( În sintagma ) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor , claselor și ... CISOÍDĂ , cisoide , s . f . ( Geom . ) Curbă plană cu un punct de întoarcere , a cărei ecuație DETERMINÁNT , - Ă , determinanți , - te , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care determină sau este de natură să determine ceva ; hotărâtor . 2. ( Despre cuvinte sau propoziții ; adesea substantivat ) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură , fiind subordonat acestora . II. S . m . Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de DISCRIMINÁNT , - Ă , discriminanți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . ( Rar ) Discriminatoriu . 2. S . m . Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul INCOMPATIBILITÁTE s . f . 1. Faptul de a fi incompatibil ; nepotrivire , necompatibilitate . 2. Interzicere ( prevăzută de lege ) de a cumula două funcții , două atribuții care , prin caracterul lor , sunt contradictorii . 3. ( Med . ) Termen folosit de obicei în legătură cu transfuziile de sânge pentru a arăta o nepotrivire de grup sangvin . 4. ( Mat . ) Caracteristică a unui sistem de ecuații sau inecuații de a fi INTEGRÁRE , integrări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) integra și rezultatul ei ; integrație . 2. ( În sintagma ) Integrarea producției = reunirea în același loc , în cadrul uneia și aceleiași unități de producție , a activităților de producție succesive , începând cu obținerea materiei prime și până la fabricarea produsului finit . 3. ( Mat . ) Calculul unei integrale ; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate INTEGRATÓR , - OÁRE , integratori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Aparat ) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale . 2. S . n . Circuit electric caracterizat printr - o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |