Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNCIUDA, CIUDOS, ÎMPOTRIVA, ÎNCIUDARE, ÎNCIUDAT, ÎRA, ȚÂFNI, BĂNAT, BUT, CARNAXI, CIUDI ... Mai multe din DEX...

CIUDĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie. * Loc. adv și prep. În ciuda cuiva = cu intenția de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. * Loc. conj. În ciuda faptului ... = cu toate ..., deși. * Expr. A face (cuiva) în ciudă = a necăji intenționat (pe cineva). - Din sl. ?udo "minune".

Sursa : DEX '98

 

CIÚDĂ s. v. minune, miracol.

Sursa : sinonime

 

CIÚDĂ s. v. invidie.

Sursa : sinonime

 

ciúdă s. f., g.-d. art. ciúdei; pl. ciúde

Sursa : ortografic

 

CIÚD//Ă f. 1) Sentiment puternic de insatisfacție cauzat de o perspectivă ratată. A fierbe de \~. 2) Pornire ascunsă (împotriva cuiva); necaz. A avea \~ pe cineva. * În \~a cuiva a) cu intenția de a provoca supărare cuiva; b) nesocotind voința cuiva, înfruntând pe cineva. În \~a faptului cu toate ; măcar ; deși. 3) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația în societate sau de calitățile cuiva; pizmă; invidie. [G.-D. ciudei; Sil. ciu-] /țudo

Sursa : NODEX

 

ciúdă (-de), s.f. - 1. (Înv.) Minunăție. - 2. (Înv.) Uimire, stupoare. - 3. Ciudățenie, lucru ciudat. - 4. Supărare, necaz. - 5. Furie, mînie. - Mr. ciudie, megl. ciudă "minunăție". Sl. ?udo "miracol" (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 58); cf. bg., sb., cr., rut., rus. ?udo, mag. csudo, csoda, alb. tšudi. Din mag. pare a proveni dubletul ciondă "monstru, sperietoare". Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 222. Der. ciudat, adj. (înv., minunat; ciudat, neobișnuit, singular), cf. bg. ?udat (Pascu, R. crit., V, 15); ciudățenie (var. ciudăție), s.f. (ciudățenie); ciudos, adj. (minunat; ciudat); ciudesă, s.f. (înv., minunăție), din sl. ?udesa; ciudotvoreț, adj. (făcător de minuni), din sl. ?udotvor?c?; ciudotvorenie, s.f. (înv., minune), din sl. ?udotvorjenije; ciudățime, s.f. (înv., minune; ciudățenie; uimire); ciudi, vb. (a uimi; a neliniști, a intriga; a supăra, a stîrni mînie), cf. sl. ?uditi s? "a se minuna"; înciuda, vb. (a supăra, a necăji).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CIUDĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 172 pentru CIUDĂ.

Robert Burns - În ciudă

... Robert Burns - În ciudă În ciudă de Robert Burns Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Se vede sărman, ocolit cu dispreț Și fruntea și-o-nclină — în ciudă? Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț, Și-aceasta doar numai în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda atâtor mizerii ce sânt, Nimic nu e rangul decât un cuvânt, Și omul e aur — în ciudă! Cu pâine și sare, cu coji de mălai Trăim anevoie — în ciudă! Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai, Dar om este omul — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda averii și-a tuturor chiar, Tot omul cel vrednic e mărgăritar, Oricât de sărac e — în ciudă! Vedeți voi pe-acela, el cică-i boier, Și țanțos ce umblă — în ciudă! Asculte-l toți proștii și-nalțe-l la cer, El tot e-un netrebnic — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda podoabei ce-o poartă la piept, Un om fără zgardă, un om înțelept Se uită și râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă

 

Ștefan Octavian Iosif - În ciudă

... Ştefan Octavian Iosif - În ciudă În ciudă de Robert Burns Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Se vede sărman, ocolit cu dispreț Și fruntea și-o-nclină — în ciudă? Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț, Și-aceasta doar numai în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda atâtor mizerii ce sânt, Nimic nu e rangul decât un cuvânt, Și omul e aur — în ciudă! Cu pâine și sare, cu coji de mălai Trăim anevoie — în ciudă! Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai, Dar om este omul — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda averii și-a tuturor chiar, Tot omul cel vrednic e mărgăritar, Oricât de sărac e — în ciudă! Vedeți voi pe-acela, el cică-i boier, Și țanțos ce umblă — în ciudă! Asculte-l toți proștii și-nalțe-l la cer, El tot e-un netrebnic — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda podoabei ce-o poartă la piept, Un om fără zgardă, un om înțelept Se uită și râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă

 

Vasile Alecsandri - Oprișanul

... ntregi, Cu cozile pe telegi, Și ciobani tot înarmați, Cu postavuri îmbrăcați, De nu crezi că sunt ciobani, Ci chiar neaoși căpitani. Nu mi-e ciudă de asta Cât mi-e ciudă de alta: Oprișanul încă-și are Herghelii în număr mare, Două, trei, cinci mii de iepe Tot alese și sirepe, Pintenoage la picioare Cu cergi ... Cu zgărzi late, țintuite, Pe la margini poleite, Și mai are grajduri mari, Cu cincizeci de armăsari, Jumătate arăpești Și ceilalți moldovenești! Nu mi-e ciudă de asta Cât mi-e ciudă de alta: Scutarul lui Oprișan N-are față de țăran, Pe deasupra-i cu suman, Dar pe trup are catan Și cârligu-i de scutar ... striga). El mie s-a lăudat Ca avere-a adunat Numai din puterea lui, Nu din mila domnului. Dar n-am ciudă de asta Cât am ciudă de alta: Oprișanul mi-a spus mie Că așteaptă ca să-i vie Firman de la-mpărăție Să te scoată din domnie!" Mihnea ...

 

Ion Creangă - Punguța cu doi bani

... i mânca; că eu așa am bătut găina, și iacătă-o cum se ouă. Moșneagul, pofticios și hapsin, se ia după gura babei și, de ciudă, prinde iute și degrabă cucoșul și-i dă o bataie bună, zicând: — Na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca ... pe jaratic, până ce stinge focul de tot, și se răcorește cuptoriul; ba încă face ș-o apăraie prin casă, de s-au îndrăcit de ciudă hârca de la bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezei de la gura cuptiorului, iesă teafăr și de-acolo, fuga la fereastra boierului și începe a ... întunecă de tot casa boierului, și iarăși începe! Cucurigu ! boieri mari, Dați punguța cu doi bani ! Boierul, când mai vede și astă dandanaie, crăpa de ciudă și nu știa ce să mai facă, doar va scăpa de cucoș. Mai stă boierul cât stă pe gânduri, pănă-i vine iarăși în cap ... baba vine nu știu de unde; și, când a văzut unele ca aceste, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. — Moșnege, zise ea rușinată, dă-mi și mie niște galbeni! — Ba pune-ți pofta-n cuiu, măi babă! Când ți-am cerut ouă ...

 

George Coșbuc - Dușmancele

... sug de-aceea sânt    Nătângă! Dar n-am pus doară jurământ, Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că mi-e de Leana teamă; De ciudă plâng eu numai, mamă. Cuvintele ei nu le ieu    În samă, Dar mi-e rușine și mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu ...

 

Vasile Alecsandri - Plângerea țării

... de negară, Vai! sărmană biata țară, Cum te-ajunge focul iară! Rușii vin, te calicesc, Nemții te batjocoresc Și ciocoii te hulesc! Nu mi-e ciudă de străini, Cât de pământeni haini, Că tu dragă le-ai fost mumă Și ei singuri te sugrumă! Nu mi-e ciudă de muscali, Nici de nemții bocăncari [1] Cât mi-e ciudă de ciocoi Că te lasă la nevoi De țipă sufletu-n noi. Frunză verde de neghină, Vai ș-amar de-a ta grădină ...

 

George Coșbuc - Seara

... scobori Plânsă către văi privirea. Și-o să plângă toată firea    Până-n zori. Te-a cuprins necaz deodată Și din ochi cu ciudă strângi, Parc-ai vrea să rupi, să frângi Să-ți răzbuni, frumoaso fată Parcă lumea-i vinovată    Că tu plângi! De pe turn - ce-i ...

 

Ion Creangă - Fata babei și fata moșneagului

... încât moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății! Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. Fata babei atunci și-a luat inima-n dinți și a zis: — Las', mamă, că nu-i prădată lumea de ... aproape să se risipească; dar când o roagă și cățelușa, și părul, și fântâna, și cuptorul ca să îngrijească de dânsele, ea le răspundea cu ciudă și în bătaie de joc: — Da' cum nu!? că nu mi-oi feșteli eu mânuțele tătucuței și a mămucuței! Multe slugi ați ...

 

Mihai Eminescu - Ec%C3%B2

... cer. Ce caut eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce vreu, Atât e de tainic ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbarețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și crenge ...

 

Mihai Eminescu - Eco

... cer. Ce caut eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce vreu, Atât e de tainic ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbarețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și crenge ...

 

Ștefan Octavian Iosif - La marginea satului

... larmă, Că boierul vrea să doarmă ! — Ieie-l dracu, n-am ce-i face ! Tu, potaie, dă-ne pace ! Zi, mă !... iaca numa-n ciudă, Zi-i, încalte să ne-audă ! Cineva la geam iar bate : — Mai încetinel se poate ? Maica mea așa vă roagă, Că, sărmana,-i greu ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIUDĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru CIUDĂ.

ÎNCIUDA

... ÎNCIUDÁ , înciudez , vb . I . Refl . și ( rar ) tranz . A fi sau a face să fie cuprins de ciudă ; a ciudi . - În + ciudă

 

CIUDOS

... CIUDÓS , - OÁSĂ , ciudoși , - oase , adj . 1. Plin de ciudă ; înciudat . 2. ( Înv . ) Ciudat . - Ciudă

 

ÎMPOTRIVA

ÎMPOTRÍVA prep . ( Construit cu gen . ) Contra , în contra , în

 

ÎNCIUDARE

... ÎNCIUDÁRE , înciudări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a ( se ) înciuda și rezultatul ei ; ciudă

 

ÎNCIUDAT

... ÎNCIUDÁT , - Ă , înciudați , - te , adj . Plin de ciudă

 

ÎRA

... ÎRA interj . ( Pop . ; rostit cu î prelungit ) Exclamație care exprimă mirare , uimire , ciudă

 

ȚÂFNI

... ȚÂFNÍ , țâfnesc , vb . IV . Intranz . ( Pop . ) A pufni pe nas de mânie , a vorbi cu ciudă

 

BĂNAT

... BĂNÁT , bănaturi , ( 3 ) s . n . ( Reg . ) 1. Stare de durere sufletească , de jale , de tristețe , de părere de rău . 2. Supărare , necaz , ciudă

 

BUT

BUT ^3 , buturi , s . n . Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi . BUT ^2 , buturi , s . n . Bucată ( mare ) de carne ; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare , a căror carne servește ca aliment . BUT ^1 s . n . ( Reg . ; în loc . prep . ) În butul ( cuiva ) = în ciuda , în pofida ( cuiva ) . - Et .

 

CARNAXI

... CARNAXÍ interj . ( Înv . ) Cuvânt care exprimă ciudă

 

CIUDI

... CIUDÍ , ciudesc , vb . IV . Refl . 1. ( Reg . ) A fi cuprins de ciudă ; a se înciuda . 2. ( Înv . ) A se mira , a se minuna 3. ( Înv . ) A se frământa ( sufletește ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...