|
|
||
Vezi și:PERPLEXITATE,
ÎNLEMNI,
ÎNLEMNIT,
ÎNMĂRMURI,
ÎNMĂRMURIT,
ÎRA,
AI,
BULBUCA,
CONSTERNA,
CONSTERNARE
... Mai multe din DEX...
UIMIRE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. UIMÍRE, uimiri, s.f. Faptul de a uimi; mirare, admirație, emoție profundă (și neașteptată); surprindere. - V. uimi.Sursa : DEX '98 UIMÍRE s. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (\~ cuiva în fața unui lucru neașteptat.) 2. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uluială, uluire, (rar) consternație. (A avut un moment de adevărată \~.)Sursa : sinonime uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíriSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru UIMIRERezultatele 1 - 10 din aproximativ 117 pentru UIMIRE. Vasile Alecsandri - Vis de poet ... îmbracă-n ochii-mi cu plăcute daruri; Patria-mi ascunde chinurile-i grele, De zâmbește vesel fericirii mele, Și tot ce încântă, tot ce dă uimire, Tot ce-nalță omul la dumnezeire, Dragostea, virtutea, dulcea poezie, Îmi șoptesc de tine și mă-nchină ție! Iar când, mult ferice, îmi aduc aminte ... a fi altarul scumpului tău nume! Astfel la picioare-i poetul cânta, Iar ea, vărsând lacrimi, blând îl asculta, Și-n a sa uimire gingașă, adâncă, Îl ruga, zâmbindu-i, să mai cânte încă: Spune-mi ce minune, care scump odor Ar putea în lume să-ți insufle dor ... Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi) ... Unde cade în suspine a ei jalnică cântare! Gânditor și dat cu totul s-aud dulcele ei glas, Sub copaciul acest mândru în uimire am rămas, Nu bag seamă că deasupră-mi vijelie se stârnește, Sau că soarele apune, ori că tunetul vuiește, Și c-a zilei ... Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia ... zîmbit cu îndurare de o dragoste ferbinte La a mele giurămînturi, la a mele rugăminte. Ce făceam însă atuncea ? scufundat în uimire Ca de-un trăsnet ce răpește a sufletelor sîmțîre, Ca de-un fulger ce-l văd ochii și își perd lumina toată, Ca ... prin văzduh scăpărătoare [1] , Pămîntul tot în cutremur și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atîtea pătimiri. Te-am iubit pînă acolo unde ceriul în uimire Să cutremura, Zulnio, de-a inimii mele stare, Cum să aibă la iubire Dumnezău pe-o muritoare, Unde-i acea vreme, dragă, ah ... Ștefan Octavian Iosif - Mănușa (Iosif) ... Și cavalerul pornește în pripă, Coboară-n arena îngrozitoare Cu pas apăsat, îndrăzneț, Și dintre fiare Smucește mănușa c-un gest de dispreț. Și cu uimire, cu groază, Cavaleri și nobile dame Se grămădesc să-l vază. Și el, liniștit, aduce mănușa-napoi. Curtenii prind să-l aclame. Iar Cunigunda jubilează ... Alexandru Sihleanu - Revederea (Alexandru Sihleanu) ... zi și noapte, Făceam dulci visuri de viitor. Iacă pădurea misteriosă, În sînul cărei m'afundam, Și a filomelei voce duioasă, Plin de uimire, tot ascultam. Iacă și dealul și vălcelușa, Unde eu liber, rangul uitând, Goneam oița și vițelușa, Cu ciobănașii doina cântând. O, ce ferice e omul ... Alexandru Vlahuță - Ah! Cântă-mi mereu ... îngeri cu taine sfințite, Și vii pe pământ, Și spui lumei noastre de lumi infinite, Și spui al tău cânt. Ș-ascultă pământul cuprins de uimire, Ș-ascultă cu dor, Șoptindu-i de îngeri, de cer, nemurire, Șoptindu-i ușor. Dar cerul se simte prădat de-a ta minte ... Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu ... Grai ceresc... e Poezia dulce ca un cânt de dor Ce ca roua răcoroasă și-ntineritoare cade Din frunzișul renvierii din stejarul Heliade... Codrul în uimire-ascultă. Cântecul duios se-ntinde... Frunza frunzei îl repetă, toată firea se cuprinde De-a lui farmec, ce de-a pururi ... Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu Către Ioan Bianu de Alexei Mateevici 10/IV 1913, Kiev Stimate domnule, La scrisoarea colegului Berechet adaug rândurile mele personale. Sunt român din Basarabia, „studențesc“ la Academie de la 1910, când am absolvit Seminarul din Chișinău. Mă aflu în anul al III-lea, în ajunul tezei de licență (pe rusește, „candidăție“). Din copilărie am avut multă dragoste pentru poporul părinților mei, ignorat de stăpânii săi de astăzi și de știința lor oficială chiar până la tăgăduirea existenței sale etnice și până la confundarea lui ba cu tătarii ba cu țiganii. M-a atras totdeauna [cu] o putere deosebită folclorul românilor noștri, datinile, poveștile strămoșești, frumoasele legende și cântece poporane... Am și scris câte ceva prin ediții rusești și românești din Basarabia (ziarul „Basarabia“ din 1906—1907). Dar nevoia cea mare mi-a fost că n-am avut cărți trebuincioase spre călăuză. Am fost cu totul izolat de literatura folcloristică din Regat, de bogatele culegeri ale părintelui Marian, de cercetările adânci ale dlor Șăineanu, A. și O. Densusianu și alții, dintre care și acum multe le cunosc mai mult pe nume. Îmi aduc ... ... sfinte Ce focul dragostei aprinde Și-a păcii lasă urmi neșterse, În inimi reci să se reverse!" Tăcut-a sfânta... În uimire Tăcea și adunarea toată; Scânteia de milostivire Parcă-a atins cumplita gloată. . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar iată, pe neașteptate, A coborât în circ Albin ... Alexei Mateevici - Hristos au înviat Alexei Mateevici - Hristos au înviat Hristos au înviat de Alexei Mateevici Se așternuse piatra pe proaspătul mormânt Și noaptea coborâse, acoperind cetatea. Se liniștise neamul vânzării. Pe pământ Era o taină mare... minune-apropiată. Au stat tăcuți de pază cei doi ostași străjari Ne-atinși de măreția adâncurilor firii, Nepresimțind venirea minunii celei mari Ce-avea să schimbe fața și rostul omenirii. Și iată miezul nopții, de stele-mpodobit; Un tunet lung s-aude, pământu-n el vuiește, Adânci puteri îl mișcă, izbindu-l. Zguduit, Mormântul se deschide: scriptura se-mplinește. Lumini lucesc la gura mormântului deschis, Întunecimea piere o clipă-n toată firea... Hristos învie!... Paznici, să fie vouă vis, Lumina vă orbește, v-a înlemnit uimirea! Lumină din lumina cerescului cuprins Lucește-acum pe chipu-i, Îl-nalță biruința. Și, lepădând pământul, îi lasă foc nestins Pe calea mântuirii: nădejdea și credința. Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat, Ne-au dat El nouă pildă a marii jertfi de Sine, Cu moartea Sa pe moarte călcând au înviat Spre învierea vieții în faptele de bine. Cântați cu bucurie acelui Ce-au scăpat Pe om și omenirea de moarte sufletească. Îi Paștele! Viață! Hristos ... Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 5) ... aș putea s-ajung la nemurire Cu versul meu sonor ca un cristal! Să fiu cugetător ca Blaise Pascal Și toți să mă citească cu uimire! 'Nainte de-a sosi ceasul fatal, Aș vrea să gust o clipă de orbire Că m-a-mbătat cuvântul sfânt: iubire ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UIMIRERezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru UIMIRE. ... PERPLEXITÁTE s . f . Stare a celui perplex ; surprindere , uimire amestecată cu nedumerire ; uimire ... ÎNLEMNÍ , înlemnesc , vb . IV . Intranz . și tranz . A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică , de spaimă sau de uimire ... ÎNLEMNÍT , - Ă , înlemniți , - te , adj . Care a rămas nemișcat de frică , de spaimă , de uimire ... ÎNMĂRMURÍ , înmărmuresc , vb . IV . Intranz . și tranz . A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică , de groază , de uimire ... ÎNMĂRMURÍT , - Ă , înmărmuriți , - te , adj . Care a rămas nemișcat de frică , de groază , de uimire ... ÎRA interj . ( Pop . ; rostit cu î prelungit ) Exclamație care exprimă mirare , uimire ... interj . V. hai . AI ^2 interj . ( Fam . ) Exclamație cu sens interogativ . Te faci că nu înțelegi , ai ? AI ^1 interj . Exclamație care exprimă : durere ; spaimă ; uimire ... BULBUCÁ , bulbúc , vb . I . 1. Refl . și tranz . A face ochii mari , a - i deschide tare ( de mirare , uimire , spaimă etc . ) ; a ( se ) holba . 2. Intranz . și refl . ( Despre apă , la pers . 3 ) A face bulbuci , a ( se ... ... CONSTERNÁ , consternez , vb . I . Tranz . A provoca cuiva uimire ... CONSTERNÁRE , consternări , s . f . Faptul de a consterna ; uimire Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||