|
||
Vezi și forma bază: CAPSĂ Vezi și:CAPSAT, CAPSĂ, CAPSATOR, DESPRINS, EXPLOZOR, PERCUȚIE ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CAPSA: CAPSĂ.
CAPSA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde ceva cu ajutorul unor capse. 2. A echipa, a prevedea cu o capsă. - Din capsă.Sursa : DEX '98 capsá vb., ind. prez. 1 sg. capséz, 3 sg. și pl. capseázăSursa : ortografic A CAPS//Á \~éz tranz. 1) (obiecte, foi) A prinde cu o capsă. 2) (cartușe) A prevedea cu o capsă. /Din capsăSursa : NODEX CAPSÁ vb. tr. 1. a prinde cu o capsă (3). 2. a aplica o capsă (4) unui cartuș. (< capsă)Sursa : neoficial CAPSÁ vb. I. tr. 1. A prinde (ceva) cu o capsă (3) [în DN]. 2. A aplica o capsă (4) [în DN] unui cartuș. [< capsă].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAPSARezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru CAPSA. CAPSÁT^2 , - Ă , capsați , - te , adj . Prins în capse , cu capse . - V. capsa . CAPSÁT^1 s . n . Faptul de a capsa . - V. CÁPSĂ , capse , s . f . 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii , la consolidarea unei butoniere , la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc . ; buton ( 2 ) . 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă , folosit la armele de foc , în mine etc . pentru a provoca explozia unei încărcături . 3. Capsulă ( 4 ) . 4. ( Elt . ) Rondelă metalică izolată de soclul becului , care face legătura cu unul dintre capetele CAPSATÓR , capsatoare , s . n . Dispozitiv de birou folosit pentru prinderea foilor de hârtie cu ajutorul capselor . - Capsa + suf . - DESPRÍNS , - Ă , desprinși , - se , adj . 1. Care a fost desfăcut , separat , rupt , dezlipit de altceva . 2. ( Despre nasturi , capse ) EXPLOZÓR , explozoare , s . n . Aparat special pentru aprinderea capselor electrice PERCÚȚIE , percuții , s . f . 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului . 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane , a unei lame , a unei placi metalice de la un instrument muzical . 3. Izbire cu percutorul a capsei , a focosului unui proiectil , pentru a provoca aprinderea încărcăturii . [ Var . : percuțiúne s . f . ] - După fr . |