CACTUS - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CÁCTUS, cactuși, s.m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. - Din fr. cactus.

Sursa : DEX '98

cáctus s. m., pl. cáctuși

Sursa : ortografic

CÁCTU//S \~și m. Plantă exotică, adaptată la secetă, cu tulpina cărnoasă și grasă, plină cu suc apos sau lăptos, și cu frunze în formă de spini, cultivată la noi ca plantă ornamentală. /cactus

Sursa : NODEX

CÁCTUS s. m. plantă tropicală cu tulpina cărnoasă, cu frunze în formă de țepi și flori mari, divers colorate. (< fr. cactus, gr. kaktos)

Sursa : neoficial

CÁCTUS s.m. Nume dat unor plante exotice, cu tulpina cărnoasă și țepoasă, cultivate și la noi ca plante ornamentale. [< fr. cactus, cf. gr. kaktos - plantă spinoasă].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru CACTUS

Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru CACTUS.

Gelu Vlașin - Parkinson

... filosofie și pescăruși pe catarg răstignindu-și aripile frînte tu privești cu un ochi care rîde stupid și în mînă-ți crește o sămînță de cactus

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul

... cerul Așa ca o columnă de marmur minunat Ce sprijină un templu cu aur înstelat? În care dulcea Ibis de zefiri legănată, În silvele de cactus suspină amorată, În care zea Isis c-un grațios surâs În tristele deșerte crea un oasis; Cunoașteți voi Egiptul ce n-are semănare Cu nici ...

Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar

Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui ţânţar Istoria unui țânțar de Constantin Stamati-Ciurea Născut pe suprafața celui mai pitoresc lac de pe văile CașeÂmirului, pe sânul florii lotus1, ce-și întinde buchetele sale mirosiÂtoare pe luciul oglinzii apelor acelui lac, nu am uitat cele mai mărunte detailuri ale momentului când am intrat în viață; căci cu toate că viața noastră este scurtă și în comparație cu viața omului se poate numi numai o clipeală, pentru aceea noi avem numai două perioade în viață, adică tinerețea și moartea, pe când la oameni de la tinerețe până la moarte se trage tristul și îndeÂlungatul period al bătrâneților cu suferințele lor de neputințe trupești, cu deziluzii amare, cu doruri ale trecutelor fericiri, care li se arată în depărtare, stingându-se cu ultimele raze ale flăcării juneții. Dar și junețea lor e adeseori jalnică, fiind năvălită de miriade de dușmani microscopici, ce le rod măruntaiele, gospodărind în ale lor maiuri, alcătuiesc văgăuni ca și molusculele de mărgean, ce zidesc în fundul oceanului stânci ciudate; și sumeața frunte, ce poartă o coroană de rege, se pleacă spre mormânt, vestejinÂdu-se ca o floare atinsă la rădăcină de un vierme nevăzut. ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CACTUS

Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru CACTUS.

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

A r c h e u s . r o