Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNCĂPUȘI, CÂRCEL, CĂPȘUNĂ, RICIN ... Mai multe din DEX...

CĂPUȘĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CĂPÚȘĂ, căpușe, s.f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. * Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi^1. - Cf. alb. %këpushë%.

Sursa : DEX '98

 

CĂPÚȘĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriță, bătucel, botoș, chicheriță, cârcel, mielăriță, țeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriță, mielăriță. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.

Sursa : sinonime

 

căpúșă (animal, plantă, mugure) s. f., art. căpúșa, g.-d. art. căpúșei; pl. căpúșe

Sursa : ortografic

 

CĂPÚȘ//Ă \~e f. 1) Insectă parazită din clasa arahnidelor care se înfige în pielea animalelor sau a oamenilor și se hrănește cu sânge. 2) fam. Mugur de viță de vie; ochi. /Cuv. autoht.

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CĂPUȘĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru CĂPUȘĂ.

Vasile Aaron - Anul cel mănos

Vasile Aaron - Anul cel mănos Anul cel mănos de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragment.     Drăgălașă primăvară         Te ivești veselă iară,         Ne dai semn de roadă bună         Ca să facem dinpreună     Cinste celui preaputernic         Mărindu-l cu cuget smernic,     Pe cît firea omenească         E în stare să-l mărească.     Gheața și neoa cumplită         În pripă fu risipită,     Iarba subt frunză uscată         Să ridică deodată     Arătîndu-și colțul verde,         Cum frigul puterea-și perde,     Iată codrul înverzește,         Firea toată să clătește,     Pomii ceia ce dau roadă         Unii de muguri să-nnoadă,     Alții după a sa fire,         Înfloriți mai cu pripire     Dau albinelor hrană         Și zburătoarelor mană.     Ciocîrlia deșteptată         Vrea cătră nori să răsbată,     Zburînd să-nvîrte carigă         Și veselă pe sus strigă.     Cucului, ce amorțise         îi vedem gura deschisă     Dintr-un loc într-altul zboară,         Să suie și să pogoară     Cîntînd după a sa fire         Prin a capului clătire.     Turturica și porumbul,         Ce tăcuse mult ca plumbul     Pe uscate rămurele         Dau glasul cel plin de jele,     Și dacă-și află soție         Îl schimbă în veselie.     Cearcă loc de cuib și unde         Îl află bun, se ascunde.     Rînduneaua învrîstată         Din căpriori deșteptată     Însă cînd ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂPUȘĂ

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru CĂPUȘĂ.

ÎNCĂPUȘI

... ÎNCĂPUȘÍ , pers . 3 încăpușește , vb . IV. Intranz . ( Reg . ) A înmuguri . [ Var . : încăpușá vb . I ] - În + căpușă

 

CÂRCEL

... dureroase . 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală , cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei . 3. ( Zool . ) Căpușă

 

CĂPȘUNĂ

... floral în care sunt îngropate fructele propriu - zise , asemănător cu fraga , dar mai mare ca aceasta , de culoare roșie , cărnos , parfumat și gustos . - Probabil din căpușă

 

RICIN

... m . Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa , cu rădăcina pivotantă , puternică , cu tulpina înaltă de 1 - 2 m , cu flori verzi , roșii sau violete ; căpușă