Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AROGANT, ÎNFUMURARE, ȚÂFNĂ, MĂRIME, MORGĂ, PREZUMȚIE, PREZUMȚIOZITATE, TRUFIE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului AROGANȚĂ: AROGANTĂ, AROGANTA.

 

AROGANȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AROGÁNȚĂ s.f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. - Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

Sursa : DEX '98

 

Aroganțămodestie

Sursa : antonime

 

AROGÁNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.

Sursa : sinonime

 

arogánță s. f., g.-d. art. arogánței

Sursa : ortografic

 

AROGÁNȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /arrogance, lat. arrogantia

Sursa : NODEX

 

AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].

Sursa : neologisme

 

AROGÁNȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru AROGANȚĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru AROGANȚĂ.

Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu

... a vă cenzura, Căror să-ncredințați toate ei sinceri depozitari, La orice defect al vostru să vă fie adversari. Înaintea lor nu mergeți cu-aroganță d-autor, Vă-nvățați îns-a distinge din amic p-adulator, Căci acesta, ca să-și râză, s-arată-a te ...

 

Nicolae Filimon - Ghibelini și guelfi sau diferite partide muzicale

... sa. Primul interlocutor, sau partizanul lui Verdi, crezînd că n-a lăudat de ajuns pe maestrul său, printr-o mișcare de o nedescriptibilă aroganță, zise: — Muzica lui Verdi este unica ce se mai poate asculta astăzi. Au trecut timpii Normei , lui Don Juan și ai Mutei di Portici ...

 

Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu

... a vă cenzura, Căror să-ncredințați toate ei sinceri depozitari, La orice defect al vostru să vă fie adversari. Înaintea lor nu mergeți cu-aroganță d-autor, Vă-nvățați îns-a distinge din amic p-adulator, Căci acesta, ca să-și râză, s-arată-a te ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi Iancu Moroi de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1884 în suplimentul literar al gazetei România liberă , semnată pentru prima oară cu numele ce și-l va lua de aici înainte: "De la Vrancea". Lui Alexandru Economu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Nu se auzea, în întunericul unei nopți de toamnă, decât lătratul câinilor din mahala. Pe ulițele strâmte și dosnice de pe lângă Grădina Icoanei, noroiul și bolovanii de piatră se împestrițau cu băltoacele întinse de-a curmezișul drumurilor. Felinarele, înfipte din răspântie în răspântie, nu luminau mai mult decât stâlpii telegrafului. Norii posomorâți burnițau, înecând casele într-o atmosferă fumurie și împufată asemuită cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălților. În fața unui maidan, îngrădit cu lațe, o casă mai răsărită decât celelalte. Pridvorul ei, de scânduri noi, rânjea în întuneric, ca un șir de dinți uriași. Înlăuntru, răsturnat în lungul patului, cu capul vârât într-o pernă, și-ascundea fața în mâini domnul Moroi. Slab și deșirat, îmbrăcat în haine negre, părea gata de plecare, cu toate că și-afunda capul din ce în ce în ...

 

Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română

Titu Maiorescu - Direcţia nouă în poezia şi proza română Direcția nouă în poezia și proza română de Titu Maiorescu 1872 I - Poezia Alecsandri, Eminescu, Bodnărescu, Matilda Cugler, Șerbănescu, Petrino' Sunt întrebări care în starea normală a unei societăți nu există, dar care, o dată născute, se impun atenției tutulor și cer neapărat un răspuns de la cei ce se gândesc la interesele publice. Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica și a purta sarcina culturei? Căci cultura e o sarcină care cere și consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei națiuni. Va putea să pășească în lucrare pașnică pe aceeaș cale pe care civilizația apuseană a adus atâta bine omenirii? O parte a răspunsului atârnă de la direcția spiritelor din societatea de astăzi, direcție a cărei manifestare este literatura în înțelesul cel mai larg al cuvântului. Pe când în lumea noastră politică neliniștea a ajuns la culme și totul pare întunecat în confuzia unor tendințe lipsite de princip, se dezvoltă, alăturea cu acele mișcări nesănătoase, o literatură încă jună și, în parte, încă nerecunoscută, dar care, ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AROGANȚĂ

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru AROGANȚĂ.

AROGANT

... AROGÁNT , - Ă , aroganți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care se poartă cu aroganță ; care arată , trădează aroganță

 

ÎNFUMURARE

... ÎNFUMURÁRE , înfumurări , s . f . Îngâmfare , mândrie nejustificată ; orgoliu , aroganță

 

ȚÂFNĂ

... ȚÂFNĂ , țâfne , s . f . ( Pop . ) 1. Ifos , aroganță

 

MĂRIME

... de a fi mare ; întindere , dimensiune , cantitate , volum . 2. Durată . 3. Strălucire , grandoare ; glorie , faimă . 4. ( Înv . ) Noblețe sufletească , mărinimie . 5. ( Înv . ) Mândrie , aroganță

 

MORGĂ

... MÓRGĂ^2 , morgi , s . f . ( Livr . ) Atitudine afectată și disprețuitoare ; aroganță , trufie , îngâmfare . MÓRGĂ^1 , morgi , s . f . Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este ...

 

PREZUMȚIE

... PREZÚMȚIE , prezumții , s . f . ( Livr . ) 1. Părere întemeiată pe aparențe , pe ipoteze , pe deducții ; presupunere , supoziție . 2. Părere exagerat de bună despre sine ; înfumurare , aroganță

 

PREZUMȚIOZITATE

... PREZUMȚIOZITÁTE s . f . ( Livr . ) Înfumurare , aroganță

 

TRUFIE

... TRUFÍE , trufii , s . f . Atitudine disprețuitoare și arogantă , plină de mândrie și de înfumurare ; semeție , îngâmfare , aroganță