Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.


REPUGNANCE - Definiția din dicționar

Traducere: română

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

{ Re*pug"nance (-nans), Re*pug"nan*cy (-nan-s?), } n. [F. répugnance, L. repugnantia.] The state or condition of being repugnant; opposition; contrariety; especially, a strong instinctive antagonism; aversion; reluctance; unwillingness, as of mind, passions, principles, qualities, and the like.
[1913 Webster]

That which causes us to lose most of our time is the repugnance which we naturally have to labor. Dryden.
[1913 Webster]

Let the foes quietly cut their throats,
Without repugnancy.
[1913 Webster]

Syn. -- Aversion; reluctance; unwillingness; dislike; antipathy; hatred; hostility; irreconcilableness; contrariety; inconsistency. See Dislike.
[1913 Webster]