Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

 

DISQUIET - Definiția din dicționar

Traducere: română


Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

Dis*qui"et (?), a. Deprived of quiet; impatient; restless; uneasy. [R.] Shak.
[1913 Webster]

 

Dis*qui"et, n. Want of quiet; want of tranquility in body or mind; uneasiness; restlessness; disturbance; anxiety. Swift.
[1913 Webster]

 

Dis*qui"et, v. t. [imp. & p. p. Disquieted; p. pr. & vb. n. Disquieting.] To render unquiet; to deprive of peace, rest, or tranquility; to make uneasy or restless; to disturb.
[1913 Webster]

Why art thou cast down, O my soul, and why art thou disquieted within me? Ps. xlii. 11.
[1913 Webster]

As quiet as these disquieted times will permit. Sir W. Scott.

Syn. -- To harass; disturb; vex; fret; excite; agitate.
[1913 Webster]