Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SMINTI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru SMINTI.

SMINTIT

... Care și - a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și - ar fi pierdut - o ; ieșit din minți ; nebun . V. sminti

 

DEȘUCHEAT

DEȘUCHEÁT , - Ă , deșucheați , - te , adj . ( Pop . și fam . ; despre oameni , despre sentimentele și acțiunile lor ; adesea substantivat ) 1. Nebun , smintit . 2. Dezmățat , destrăbălat , imoral . - Des ^1 - + șucheat ( reg . " smintit " <

 

SMINTIRE

... SMINTÍRE , smintiri , s . f . ( Rar ) Faptul de a ( se ) sminti ; sminteală , nebunie . - V. sminti

 

ȚĂCĂNI

... IV . 1. Intranz . A produce un zgomot ritmic , repetat , prin ciocănituri , pocnituri , declanșarea unui mecanism etc . 2. Refl . Fig . A se sminti

 

ȚĂCĂNIT

ȚĂCĂNÍT^2 , - Ă , țăcăniți , - te , adj . 1. ( Despre mersul cailor ) Cu pași mărunți și regulați . 2. Fig . Smintit , țicnit . V. țăcăni . ȚĂCĂNÍT^1 , țăcănituri , s . n . Faptul de a țăcăni ; zgomot , repetat produs de un lucru care țăcănește ; țăcănitură . - V.

 

ȚICNI

... ȚICNÍ , țicnesc , vb . IV . Refl . ( Fam . ) A - și pierde puterea de judecată ; a înnebuni , a se sminti

 

ȚICNIT

ȚICNÍT , - Ă , țicniți , - te , adj . 1. ( Fam . ) Smintit , zăpăcit , țăcănit , nebun . 2. ( Rar ; despre obiecte ) Plesnit ^2 ,

 

CANDRIU

CANDRÍU , - ÍE , candrii , adj . ( Fam . ; adesea substantivat ) . 1. Țicnit , smintit , într - o ureche . 2. Amețit de băutură ;

 

DESCREIERAT

DESCREIERÁT , - Ă , descreierați , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea substantivat ) Lipsit de rațiune , fără minte ; smintit , nebun , nesăbuit . - Des ^1 - + creier + suf . - at ( după fr .

 

DETRACA

... DETRACÁ vb . I . Refl . ( Livr . ; întrebuințat numai la timpurile compuse ) A se sminti

 

   Următoarele >>>