|
|
||
SMINTIRE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SMINTÍRE, smintiri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. - V. sminti.Sursa : DEX '98 SMINTÍRE s. v. nebunie.Sursa : sinonime smintíre s. f., g.-d. art. smintírii; pl. smintíriSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SMINTIRERezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru SMINTIRE. Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa ... contenise; A vinului ușoare spume Încă scăldau a ei inele, Dar iată, vorbe trec prin lume În mijlocul învălmășelii. Și în smintire ea aude Din gurile mulțimii mute: „Te-ai înșelat, căci cel venit Aici nu e Învățătorul. Îi ucenicul Lui iubit, Îi Ioan Botezătorulâ€�. V ... ... contenise; A vinului ușoare spume Încă scăldau a ei inele, Dar iată, vorbe trec prin lume În mijlocul învălmășelii. Și în smintire ea aude Din gurile mulțimii mute: „Te-ai înșelat, căci cel venit Aici nu e Învățătorul. Îi ucenicul Lui iubit, Îi Ioan Botezătorulâ€�. V ... ... Alexei Mateevici - Roagă-te Roagă-te de Alexei Mateevici Roagă-te în fericire, În nevoie roagă-te, Roagă-te în pătimire, În smintire roagă-te. Roagă-te obijduit Și-n primejdii roagă-te. Roagă pentru cel iubit, Pentru dușman roagă-te. Roagă-te pe când slăbești, Când ești ... Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil ... se poza dinaintea publicului ca un martir cu stomacul stricat de pâinea amară a exilului este un act sau de naivitate, sau de smintire, sau de șarlatanie, și e de mirat cum de se mai pot găsi oameni care să aibă nedemnitatea a întinde mâna la favoarea ... Ion Luca Caragiale - Nevoile obștii și așa numitele "Casa Noastră"... Ion Luca Caragiale - Nevoile obştii şi aşa numitele "Casa Noastră"... Nevoile obștii și așa numitele "Casa Noastră"... de Ion Luca Caragiale Scriitorul acestor rânduri își dă bine seama, că n'are dreptul a se amesteca în afacerile interne ale Statului ungar. Fiind supus străin și lăcuind afară din teritoriul acestui stat, scapă, față cu legile respective de orice răspundere; dar cine scapă de răspundere în materie de presă, nu poate avea multă trecere în fața cititorului - afară, se 'nțelege, de cazul unui talent excepțional, ceeace trebue să mărturisim că nu e cazul nostru. Considerând RomânulÅ¥, ca organ al obștii cetățenilor ungari de limbă românească, ne vom mărgini a-i da, după modestele noastre, tot concursul; întru cât va fi vorba de cultura aceștei obști, de al cărei progres nu ne 'ndoim, că sunt doritori nu numai toți românii, ci și toți maghiarii chibzuiți; căci regatul Ungariei, ca Stat de primă ordine astăzi în Europa, trebue să fie el mai întâi gelos de prosperitatea generală a popoarelor sale. Noi, supușii regatului român știm bine, că Statul nostru are tot interesul să se razeme pe o putere centrală considerabilă, și mai știm cât de mult ... Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ... |
||