Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLAC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 214 pentru PLAC.

AROMĂ

ARÓMĂ , arome , s . f . Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare ( și cu gust plăcut ) ; miros tare și plăcut ; mireasmă ,

 

DULCEAȚĂ

DULCEÁȚĂ , dulcețuri , s . f . 1. Însușirea de a fi dulce ; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite ; p . ext . gust plăcut al unei mâncări sau băuturi . 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr . 3. Aliment extrem de gustos ; bunătate . 4. Fig . Calitatea de a fi plăcut ; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută . 5. Fig . Blândețe , bunătate , duioșie . [ Pl . și : dulceți ] - Dulce + suf . -

 

FRUMOS

FRUMÓS , - OÁSĂ , frumoși , - oase , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. ( Adesea substantivat ; despre ființe și părți ale lor , despre lucruri din natură , obiecte , opere de artă etc . ) Care place pentru armonia liniilor , mișcărilor , culorilor etc . ; care are valoare estetică ; estetic . 2. Care place , care trezește admirația din punct de vedere moral . 3. ( Despre timp ) Senin , calm ( din punctul de vedere al stării atmosferice ) . 4. ( Despre lucruri sau fapte ) Important , considerabil , remarcabil . II. Adv . 1. În mod plăcut , armonios , estetic . 2. Potrivit , bine ; așa cum se cuvine . III. S . n . Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă , a fenomenelor și a obiectelor naturii etc . și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor , îmbinarea specifică a culorilor , armonia sunetelor

 

PLĂCUT

... PLĂCÚT , - Ă , plăcuți , - te , adj . Care place ; simpatic , agreabil . - V. plăcea

 

ÎMBĂLSĂMAT

ÎMBĂLSĂMÁT , - Ă , îmbălsămați , - te , adj . 1. Care are și răspândește un miros plăcut ; în care s - a răspândit un miros plăcut , plin de miresme ; parfumat , înmiresmat , miresmat . 2. ( Despre cadavre ) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția ; care este conservat prin îmbălsămare ; bălsămat . [ Var . : ( rar ) îmbălsămít , - ă

 

BUN

BUN , - Ă , buni , - e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil . 2. ( Despre mâncăruri și băuturi ) Gustos , apetisant , ales . 3. Bogat , abundent , îmbelșugat . 4. ( Despre miros ) Frumos , plăcut , agreabil . 5. Liniștit , tihnit , fără griji ; fericit . Viață bună . III. Adj . 1. Potrivit , apt pentru un anumit scop ; p . ext . care - și îndeplinește bine menirea . 2. ( Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor ) Care funcționează bine . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Care nu este uzat ; p . ext . nou , de sărbătoare . 4. De calitate superioară ; p . ext . de preț , scump , nou . 5. ( Despre bani ) Care are putere de circulație . IV. Adj . Înzestrat , talentat , priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; ...

 

DULCE

DÚLCE , dulci , ( A ) adj . , dulciuri , ( B 2 ) s . n . , ( B 1 ) s . n . A. Adj . I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului . 2. ( Despre lapte ) Proaspăt ; nefermentat . 3. ( Despre fructe ) Care este produs de un pom fructifer altoit , având gustul dulce ( A I 1 ) . 4. ( Despre apă ) De râu , de izvor , de fântână . II. Fig . 1. Frumos , drăguț , gingaș . Zâmbet dulce . 2. ( Despre somn ) Liniștit , calm , odihnitor . 3. ( Despre gesturi , acțiuni ) Ușor , delicat , gingaș . 4. ( Despre terenuri ) Puțin înclinat , cu pantă redusă , ușor de urcat . 5. ( Despre climă și agenți fizici ) Moderat , temperat . 6. ( Despre ființe ) Simpatic , plăcut la înfățișare sau în comportări . 7. ( Despre oameni ) Blând , omenos , înțelegător . B. S . n . 1. Ceea ce e plăcut , bun ; ceea ce produce plăcere , bucurie . 2. ( Mai ales la pl . ) Preparat dulce ( A I l ) care se

 

LENE

LÉNE s . f . Faptul de a se complăcea în inactivitate ; înclinația celui căruia nu - i place , care nu dorește , nu vrea să muncească , căruia îi place să stea fără să muncească ; trândăvie ;

 

MIREASMĂ

MIREÁSMĂ , miresme , s . f . 1. Miros plăcut și puternic , răspândit mai ales de plante și flori ; parfum , aromă . 2. ( La pl . ) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare , cu care se unge corpul , se parfumează în casă etc . ;

 

PARFUM

PARFÚM , parfumuri , s . n . 1. ( Adesea fig . ) Miros plăcut ; mireasmă . 2. Produs ( lichid ) cu miros plăcut , obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice ( vegetale ) sau pe cale sintetică ; p . ext . produsul împreună cu ambalajul lui ; ( la pl . ) feluri , sorturi din astfel de produse . 3. Fig . Notă caracteristică , atmosferă specifică . [ Var . : ( înv . ) profúm s .

 

PEJMĂ

PÉJMĂ , pejme , s . f . Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide , ramificate și cu frunze dințate , una cu flori albe sau violete - purpurii , cu miros plăcut de mosc ( Amberboa moschata ) , cealaltă cu flori galbene , plăcut mirositoare ( Amberboa

 

   Următoarele >>>