Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STA��IE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 41 pentru STA��IE.
FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări
SLÚJBĂ , slujbe , s . f . I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru , pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani ; serviciu , funcție , post . 2. ( Rar ) Misiune , sarcină , însărcinare . II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători ; oficiere ; serviciu religios , serviciu
DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ...
VRÉME , vremuri , s . f . I. 1. Timp ( I ) . 2. Durată limitată de două întâmplări , evenimete etc . sau măsurată în ore , zile etc . ; interval , perioadă , răstimp . Am stat multă vreme în ploaie . 3. Timp ( considerat ) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni ; prilej , ocazie ; moment . Era vremea mesei 4. Perioadă determinată istoricește ; epocă , veac , secol . II. Stare a atmosferei la un moment dat și într - un loc anumit , determinată prin totalitatea elementelor meteorologice . [ Pl . și :
... a unui bun , a unei instituții ( publice ) etc . ; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere , administrare . Gospodărie comunală . - Gospodar + suf . - ie
LEGĂTÚRĂ , legături , s . f . I. 1. Legare ; mod de a uni două corpuri , prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt ; joncțiune . 2. Mijloc de comunicare ( aeriană , telegrafică etc . ) . 3. Piesă , dispozitiv , obiect ( flexibil ) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte , cu care este fixat , imobilizat cineva sau ceva . 4. Basma . 5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte . 6. Obiecte legate împreună ( într - o pânză sau cu o sfoară , o curea etc . ) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor ; sarcină , boccea ; mănunchi . II. Fig . 1. Relație între fenomene , persoane , colectivități etc . 2. Relație de rudenie , de dragoste sau de prietenie . 3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane , instituții , state etc . 4. ( Înv . ) Acord , înțelegere , convenție . 5. Concordanță între părțile unei expuneri , ale unei argumentări . 6. ( În loc . prep . ) În legătură cu . . . = referitor
... refl . A ( - și ) procura , a ( - și ) asigura mijloacele necesare traiului ; a ( se ) hrăni . 3. Refl . recipr . A sta
PONT ^2 , ponturi , s . n . I. 1. ( Fam . ) Aluzie răutăcioasă , ironie , împunsătură . 2. ( În limbajul jucătorilor de cărți ) Numele uneia dintre cărțile de joc ( considerată de obicei cu cea mai mare valoare ) ; p . ext . prilej favorabil ( la joc ) . II. ( Înv . ) 1. Punct ( în spațiu sau în timp ) ; limită . 2. Articol , paragraf dintr - o lege , dintr - un statut , dintr - o convenție ; p . ext . legea , statutul etc . respectiv . 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție ; idee , principiu care stă la baza unei discuții ; punct . PONT ^1 , ponți , s . m . ( La unele jocuri de noroc ) Pontator ^
DIPLOMÁT^2 , - Ă , diplomați , - te , subst . , adj . I. 1. S . m . și f . Persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său . 2. S . m . și f . Persoană care știe cum să trateze o afacere , cum să se comporte într - o situație ( pentru a - și atinge scopurile ) . 3. Adj . Care este abil , subtil , șiret în relațiile sociale ; care arată , trădează abilitate , subtilitate , șiretenie ; diplomatie^2 . II. S . n . Prăjitură preparată dintr - o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frișcă și fructe zaharisite . DIPLOMÁT^1 , - Ă , diplomați , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care a obținut o
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
TREI num . card . 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. 2. Compuse : trei frați s . m . = plantă erbacee cu flori galbene , plăcut mirositoare , cu cinci petale ( Viola saxatilis ) ; trei - frați - pătați s . m . = a ) gen de toporași ( din care s - a obținut , prin încrucișare cu alte specii , panseaua ) ( Viola declinata ) ; b ) pansea ; ( reg . ) trei - răi s . m . = a ) popilnic iepuresc ( Hepatica nobilis ) ; b ) crucea - voinicului ( Hepatica transilvanica ) . 3. ( Bis . ; în sintagma ) Trei ierarhi = trisfetite . 4. Compuse : trei - leșeștile s . m . = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei , având un ritm binar , executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc ; melodie după care se execută acest dans ; trei - păzește s . m . = dans popular oltenesc , în ritm binar , vioi , executat de bărbați în formație liniară , stând cu mâinile încrucișate la spate ; melodie după care se execută acest