Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STA��IE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 41 pentru STA��IE.
ȚÁRĂ , țări , s . f . I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într - un stat ; p . ext . stat . 2. Regiune , ținut , teritoriu . 3. Locul în care s - a născut sau trăiește cineva ; patrie . 4. ( În opoziție cu oraș ) Mediu rural , sat . II. 1. Locuitorii unei țări ( I 1 ) ; popor ; națiune ; p . ext . oameni , lume . 2. ( Înv . ) Populație de la sate ; țărănime . [ Var . : ( înv . ) țeáră s .
ȘI adv . , conj . A. Adv . ( Stă înaintea părții de vorbire la care se referă ; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa . 3. Chiar , încă , pe lângă acestea , de asemenea . Vezi să nu pățești și tu ca mine . 4. ( În propoziții negative ) Nici . Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc . II. ( Cu sens temporal ) 1. Imediat , îndată , pe loc . Cum îl zări , îi și spuse . 2. Deja . Masa se și pune în grădină . B. Conj . I. ( Marcă a coordonării copulative ) 1. ( Leagă două părți de același fel ale unei propoziții ) Este voinic și tânăr . 2. ( Împreună cu prep . " cu " exprimă relația operației matematice a adunării ) Plus . Doi și cu trei fac cinci . 3. ( Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență ) Binele și răul . 4. ( Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări , ajută la scoaterea lor în evidență ) A adus și vin , și mâncare , și cărți . 5. ( Leagă ...
CE pron . invar . I. ( Interogativ , uneori cu nuanță exclamativă ) 1. ( Exprimă o întrebare ) Ce ai ? 2. Pentru care motiv ? din care cauză ? Ce te miri ? 3. ( Interogativ - exclamativ , indică surpriza , indignarea , neîncrederea etc . ) Cum adică ? Nu cumva ? Ce ! Vrei să spui că n - ai fost ? II. ( Adverbial ) Cât ( de tare , de mult ) , cum . Ce - aș mai râde să te văd păcălit . III. ( Cu valoare de conjuncție ) Care lucru anume . Nu mai știa ce să facă de bucurie . IV. ( Relativ ) 1. Care . 2. ( În legătură cu " a fi " , " a găsi " , cu sens explicativ ) Ființă ticăloasă ce ești ! 3. Ceea ce . Ați aflat ce s - a întâmplat ? V. ( Nehotărât ) 1. Un lucru oarecare , nu știu ce , nu știu cât ; ceva . 2. ( Cu repetarea verbului din propoziția principală ) A stat ce - a stat . 3. Orice , oricât . Zică cine ce va
POLÍTIC , - Ă , politici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Știința și practica de guvernare a unui stat ; sferă de activitate social - istorică ce cuprinde relațiile , orientările și manifestările care apar între partide , între categorii și grupuri sociale , între popoare etc . în legătură cu promovarea intereselor lor , în lupta pentru putere etc . ; orientare , activitate , acțiune a unui partid , a unor grupuri sociale , a puterii de stat etc . în domeniul conducerii treburilor interne și externe ; ideologie care reflectă această orientare , activitate , acțiune . 2. Tactică , comportare ( abilă ) folosită de cineva pentru atingerea unui scop . II. Adj . 1. Care aparține politicii ( I ) , care se referă la politică , de politică ; politicesc ^1 . 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă ; dibaci ,
GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...
CÁPRĂ , capre , s . f . I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate , cu părul lung , cu coarne , mai mari și diferențiate la masculi ( Capra ) ; animal care face parte din acest gen ; p . restr . femela acestui animal . 2. Joc popular românesc , care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră ( I 1 ) care bate ritmic din fălci ; p . ext . personaj mascat astfel ; turca . 3. ( Art . ) Numele unui joc de copii , în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi , iar ceilalți sar peste el . II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare , încrucișate două câte două , pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul . 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru , a unor platforme etc . 3. Scaun ( sau ladă ) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul . 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri , format dintr - un suport capitonat așezat pe patru picioare , cu înălțimea reglabilă . 5. Arșic de
TĂU ^2 , TA , tăi , tale , pron . pos . , adj . pos . I. Pron . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " ) Înlocuiește numele obiectului posedat și numele celui căruia i se adresează vorbitorul . A ta e cartea . II. Adj . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " când stă înaintea substantivului nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt ) . 1. Care este al celui căruia i se adresează vorbitorul , indicând posesiunea ( casa ta ) , apartenența ( țara ta ) , dependența în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor față de persoana căreia i se adresează vorbitorul ( frații tăi ) . 2. ( Cu valoare subiectivă ) Călătoria ta va fi grea . 3. ( Cu valoare obiectivă ) Grija ta n - o poartă nimeni . TĂU ^1 , t ? uri , s . n . 1. Apă stătătoare puțin adâncă ; baltă . 2. ( Înv . ) Prăpastie ,
... a institui . A pune impozite . A pune un diagnostic . 8. Refl . ( Pop . ) A se împotrivi , a sta împotrivă . Te pui pentru un fleac ! 9. Refl . recipr . A se lua la întrecere , a se măsura sau a se ...
... sui ( undeva , pe ceva etc . ) . 7. Refl . ( Despre oameni ; p . ext . despre popoare , țări , clase sociale etc . ) A protesta vehement ; a sta împotrivă , a se opune ; a se răzvrăti , a se răscula , a porni la luptă . 8. Tranz . Fig ...
... ATÂRNÁ , at ? rn , vb . I . I. 1. Intranz . A sta suspendat , a cădea liber în jos ( fiind prins sau suspendat de ceva ) . 2. Tranz . A agăța , a suspenda de ...
FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări