Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STA��IE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 41 pentru STA��IE.
STA , stau , vb . I . Intranz . I. 1. ( Despre oameni și animale ) A se opri din mers , a rămâne pe loc ; a ... de ceva , a atârna de ceva . 4. A pluti la suprafața unui lichid . IV. 1. ( În expr . ) A - i sta cuiva bine ( sau rău ) = a ( nu ) i se potrivi cuiva ceva , a ( nu ) fi așa cum se cuvine , a - i ...
STAȚIONÁR , - Ă , staționari , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu variază câtva timp ; constant . 2. ( Despre un mediu fluid ) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp ; ( despre un câmp de forțe ) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp . II. S . n . 1. Serviciu într - un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați ( pentru un timp mai scurt ) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament . 2. ( Înv . ) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr - un port . [ Pr . : - ți -
... loc , a - l împiedica să - și urmeze drumul . 6. Tranz . A face pe cineva să aștepte . 7. Refl . ( Rar ) A sta mai mult timp într - un anumit loc . 8. Refl . A sta într - o anumită poziție , a lua sau a avea o anumită atitudine sau ținută . Se ținea drept . 9. Refl . ( Pop . , determinat ... foc ) = a se lupta , a se război cu cineva . A ține strajă = a străjui , a sta de strajă . A ține locul cuiva = a înlocui pe cineva . IX. Tranz . și refl . ( Pop . ) A ( se ) considera , a ...
VECÍN , - Ă , vecini , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . Care este , se află , stă alături , în apropiere de cineva sau de ceva . 2. S . m . și f . Persoană care trăiește , locuiește , se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva ; popor , stat etc . care este vecin ( I 1 ) cu alt popor , cu alt stat etc . II. S . m . Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală , obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani ; rumân ,
ZĂCĂTÓR , - OÁRE , zăcători , - oare , adj . , s . f . I. Adj . ( Înv . ) Care zace , care stă culcat , întins ( la pământ ) . II. s . f . 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie ; cadă . 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire , în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit . 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea . 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă ; staniște , zăcătură ( 1 ) . - Zăcea + suf . -
... ZĂCEÁ , zac , vb . II . Intranz . 1. A sta întins , culcat sau tolănit pe pat , pe pământ etc . din lipsă de ocupație , din cauza oboselii etc . 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele ; a boli . 3. A fi mort , culcat , îngropat ( în mormânt ) . 4. ( despre sentimente ...
ȚÍNTĂ , ținte , s . f . I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite , folosit de cizmari , curelari , tapițeri etc . 2. ( Despre porumb ; în loc . adj . ) În ținte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat ; aproape copt . 3. Fig . Mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor ; stea , steluță . II. 1. Semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată ; p . ext . ochire , țintire . 2. Locul către care tinde să ajungă cineva . 3. Scop final , țel ,
... III . 1. Refl . și tranz . A pândi trecerea cuiva ( stând în calea lui ) . 2. Refl . A fi sau a sta
PARȚI s . m . pl . Veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei , unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec . III a .
LÉGE , legi , s . f . I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale , necesare , generale , relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen , între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces . II. 1. Normă cu caracter obligatoriu , stabilită și apărată de puterea de stat . 2. ( Pop . ) Proces , judecată . 3. Legalitate , constituționalitate . III. Religie ,
SECRETÁR , - Ă , secretari , - e , subst . I. S . m . și f . 1. Persoană care conduce secretariatul ( 1 ) într - o întreprindere sau într - o instituție , lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective . 2. ( În structura organizatorică a unor partide și organizații ) Denumire a unor funcții eligibile de conducere . 3. Funcționar sau demnitar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat , al conducerii altui organ central etc . II. S . n . Mobilă prevăzută cu sertare ( în care se țin documente , acte etc . ) și cu placă rabatabilă care servește la scris . [ Scris , și : ( II ) secrétaire . = Var . : ( II ) secretér s .