Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPOZIȚIE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 123 pentru DISPOZIȚIE.
... REVOCÁ , revóc , vb . I . Tranz . 1. A anula , a abroga , a contramanda un decret , un ordin , o dispoziție . 2. A scoate dintr - o funcție publică , în baza unui drept legal , pe cineva care a fost numit în aceea funcție ...
SALAHÓR , salahori , s . m . Muncitor necalificat , plătit cu ziua , care lucrează mai ales la construcții de case , de șosele etc . , ( în trecut ) țăran scutit de dări , pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești , întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele . [ Var . : ( pop . ) salaór s .
... SANCȚIONÁ , sancționez , vb . I . Tranz . 1. A aproba , a confirma , a întări o lege , o dispoziție , un act printr - o semnătură autorizată , pentru a - i da valabilitate ; p . gener . a încuviința , a statornici , a ...
SANCȚIONÁT , - Ă , sancționați , - te , adj . 1. ( Despre legi , dispoziții etc . ) Confirmat , aprobat ; consfințit . 2. Pedepsit . [ Pr . : - ți -
SANCȚIÚNE , sancțiuni , s . f . 1. Aprobare dată unei legi de către șeful statului , pentru a o face executorie ; p . ext . confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanță superioară celei care 1 - a emis , pentru a - i da valabilitate . 2. Pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispozițiile ei ; p . gener .
SE pron . refl . 1. ( Arată că persoana care face lucrarea este și aceea care o suferă ) Se ascunde sub pod . 2. ( Intră în alcătuirea verbelor reflexive eventive ) 3. ( Intră în alcătuirea verbelor reflexive reciproce ) Se ghiontesc . 4. ( Intră în alcătuirea verbelor reflexive dinamice ) S - a luptat cu zmeul . 5. ( Intră în alcătuirea verbelor reflexive pasive și impersonale ) Să se dea
... ceva ; mod , fel , chip în care se prezintă cineva sau ceva . 2. Fel în care se simte cineva ( din punct de vedere fizic sau moral ) , dispoziție
STATÚT , statute , s . n . 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial , prin care se reglementează scopul , structura și modul de funcționare al unei organizații , societăți , asociații etc . ; p . gener . lege , regulament . 2. ( În sociologie ; și în sintagma statut social ) Locul pe care îl ocupă un individ într - un sistem social dat și la un anumit moment ; status . 3. Spec . ( Înv . )
SUSPENSÍV , - Ă , suspensivi , - e , adj . ( Jur . ) Care suspendă , care oprește punerea în execuție a unei dispoziții , a unei prevederi
... TENDÍNȚĂ , tendințe , s . f . 1. Dispoziție firească pentru ceva , înclinare , năzuință ; pornire , acțiune conștientă spre un scop determinat . 2. Forță care face ca un corp să se miște într - o anumită ...
TÉRMEN , termene , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , termeni , ( 4 , 5 , 6 , 7 , 8 ) s . m . 1. S . n . Dată fixă la care , potrivit unei învoieli , unei decizii sau unei dispoziții prealabile , se execută o obligație ( bănească ) sau se realizează ceva ; soroc . 2. S . n . Interval de timp , stabilit dinainte , în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva . 3. S . n . ( Înv . ) Limită , hotar , sfârșit . 4. S . m . ( În loc . și expr . ) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi . A fi în termen = a - și face stagiul militar . 5. S . m . Cuvânt ; expresie . 6. S . m . Fig . ( În expr . ) A fi în termeni buni ( sau răi ) cu cineva = a fi în relații bune ( sau rele ) cu cineva . 7. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre monoamele unui polinom ; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport . 8. S . m . Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de