Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPOZIȚIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 123 pentru DISPOZIȚIE.
AUTORITÁTE , autorități , s . f . 1. Drept , putere , împuternicire de a comanda , de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare . 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu . 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau
... CHEF , chefuri , s . n . 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare , băutură ( și cântec ) . 2. Stare de ( ușoară ) beție și de bună dispoziție a omului care a băut . 3. Bună dispoziție
... DISPÚNE , dispún , vb . III . 1. Tranz . A hotărî , a decide ; a ordona . 2. Intranz . A avea la dispoziție , a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință . 3. Intranz . A ieși învingător într ... a învinge . 4. Tranz . A așeza într - o anumită ordine ; a aranja . 5. Refl . A căpăta o bună dispoziție
... ORDONÁNȚĂ , ordonanțe , s . f . 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă , judecătorească etc . , act care conține această dispoziție . 2. ( În vechea armată ) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale . 3. Aranjare , orânduire , organizare a elementelor unei opere de artă ...
... PRESCRÍPȚIE , prescripții , s . f . 1. Obligație , dispoziție , prevedere ( impusă printr - o lege , printr - un regulament etc . ) ; prescript . 2. Dispoziție legală în virtutea căreia , după un anumit timp și în anumite condiții , se câștigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătorești ...
... ÎNSENINÁRE s . f . Faptul de a ( se ) însenina ; fig . bună dispoziție
... ÎNVESELÍRE , înveseliri , s . f . Acțiunea de a ( se ) înveseli și rezultatul ei ; veselie , bună dispoziție
... ÎNVESELITÓR , - OÁRE , înveselitori , - oare , adj . Care înveselește , care produce veselie , bună dispoziție
... ABROGÁ , abróg , vb . I . Tranz . A anula o lege , o dispoziție
ABROGÁT , - Ă , abrogați , - te , adj . ( Despre acte , dispoziții etc . ) Anulat . - V.
ACREDITÁ , acreditez , vb . I . Tranz . 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin . 2. ( Fin . ) A crea , a deschide , a pune la dispoziția cuiva un acreditiv . 3. ( Rar ) A face ca un fapt neconfirmat , o știre etc . să apară demne de crezare , acceptabile ,