ZBURĂTĂCI - Definiția din dicționar

Vezi și:ZBURĂTĂCIRE, ZBURĂTĂCIT, ZBURĂTUI, ZBURĂTURI ... Mai multe din DEX...

ZBURĂTĂCI - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într -o pasăre, într -un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându -se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ** Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ** Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să -și facă un rost în viață. - Din zbura.

Sursa : DEX '98

ZBURĂTĂCÍ vb. v. crește, dezvolta, împrăștia, înălța, mări, risipi, spulbera.

Sursa : sinonime

zburătăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zburătăceáscă

Sursa : ortografic

A ZBURĂTĂC//Í \~ésc 1. tranz. 1) (păsări) A alunga aruncând cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele. 3) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej împrăștiind; a spulbera. Vântul \~ește frunzele. 2. intranz. (despre păsări) v. A SE ZBURĂTĂCI. /v. a zbura

Sursa : NODEX

A SE ZBURĂTĂC//Í mă \~ésc intranz. 1) (despre păsări) A se împrăștia ridicându -se în aer. 2) (despre pui, copii) A deveni independent, fiind în stare să -și câștige singur mijloace pentru existență. /v. a zbura

Sursa : NODEX

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru ZBURĂTĂCI

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru ZBURĂTĂCI.

Ion Creangă - Amintiri din copilărie

Ion Creangă - Amintiri din copilărie Amintiri din Copilărie de Ion Creangă 1880 - 1881 Dedicație d-șoarei L.M. Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii. Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s-au pus în țintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streșinit cu șindilă, ...