|
||
Vezi și:AVAR,
BULGAR,
CUMAN,
IURTĂ,
PECENEG,
SECUI,
UZI
... Mai multe din DEX...
TURCIC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. TÚRCIC, -Ă, turcici, -ce, adj. (În sintagma) Limbă turcică = (la pl.) familie de limbi înrudite vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia și China; (și la sg.) fiecare dintre limbile care aparțin acestei familii. ** (Despre populații, popoare) Care aparține familiei de limbi mai sus definite. - Turc + suf. -ic.Sursa : DEX '98 túrcic adj. m., pl. túrcici; f. sg. túrcică, pl. túrciceSursa : ortografic TÚRCI//C \~că (\~ci, \~ce) 1): Limbă \~că fiecare dintre limbile care aparțin familiei de limbi vorbite de unele popoare din Asia și din sud-estul Europei. 2) (despre popoare sau despre populații) Care vorbeşte o limbă din această familie./Sursa : NODEX TÚRCIC, -Ă adj. limbi ?e = familie de limbi altaice (turca, tătara) vorbite din sud-estul Europei până în Siberia și China. (< turc + -ic)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TURCICRezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru TURCIC. AVÁR^2 , - Ă , avari , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană făcând parte dintr - o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu . 2. Adj . Care aparține avarilor ( 1 ) , privitor la avari . AVÁR^1 , - Ă , avari , - e adj . , s . m . și f . ( Om ) BULGÁR , - Ă , bulgari , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . pl . Populație turcică , așezată la sfârșitul sec . VII în regiunea de nord - est a Bulgariei , unde , în sec . VII - IX , a fost asimilată de slavi . 2. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei . 3. Adj . Care aparține Bulgariei sau populației ei , privitor la Bulgaria sau la populația ei ; bulgăresc . + ( Substantivat , f . ) Limba ... CUMÁN , - Ă , cumani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană aparținând unei populații de neam turcic care , migrând dinspre est , în sec . XI s - a așezat pe teritoriul țărilor românești , unde , în parte a fost asimilată de ... IÚRTĂ , iurte , s . f . Locuință demontabilă , specifică pentru populațiile nomade mongole sau turcice , de formă conică ( la mongoli ) sau semisferică ( la turci ) , alcătuită dintr - un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc , acoperit cu PECENÉG , - EÁGĂ , pecenegi , - ge , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La m . pl . ) Populație migratoare din familia populațiilor turcice , care a trecut în migrațiune prin estul și sud - estul Europei , între sec . IX și XI ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestui popor . 2. Adj . Care aparține pecenegilor ( 1 ) , privitor la SECÚI , secui , s . m . Persoană care face parte dintr - o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le - a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s - a așezat alături de populația românească în partea de sud - est a ... UZI s . m . pl . Popor migrator de neam turcic |