Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SUGRUMAT, SUGRUMĂTOR, SUGRUMĂTURĂ, SUGRUMARE, GÂTUI, JUGULA, STRANGULA, SUGUȘA ... Mai multe din DEX...

SUGRUMA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ** Fig. (Despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. Tranz. Fig. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. - Su(b) + gruma(z). Cf. %sugușa.%

Sursa : DEX '98

 

SUGRUMÁ vb. v. înăbuși, reprima.

Sursa : sinonime

 

SUGRUMÁ vb. 1. a gâtui, a strangula, (rar) a jugula, (înv. și reg.) a îneca, a sugușa, (reg.) a îmberegăți, a înnăduși, a năduși, a struguşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tâlharul l-a \~.) 2. v. asfixia. 3. v. îngusta.

Sursa : sinonime

 

sugrumá vb. (sil. -gru-), ind. prez. 1 sg. sugrúm, 3 sg. și pl. sugrúmă; conj. prez. 3 sg. și pl. sugrúme

Sursa : ortografic

 

A SUGRUMÁ sugrúm tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a strangula. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a strangula. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a strangula. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere insuportabilă; a strangula. \~ presa. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]

Sursa : NODEX

 

A SE SUGRUMÁ sugrúm intranz. 1) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se strangula. 2) (despre persoane) A pierde pentru un moment respirația; a se strangula. \~ de râs. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SUGRUMA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 74 pentru SUGRUMA.

Ion Luca Caragiale - Reacțiunea

... școala noastră modernă: Reacțiunea! Ce era Reacțiunea! Un monstru odios, eminamente anti-patriotic, anti-național, anti-liberal, - o Plevnă internă! Ea desprețuia, batjocorea, strivea, trăda, sugruma poporul, și apoi tot ea îl exploata sistematic. Vrăjmașă jurată a libertăților publice, a Constituțiunii și a tutulor instituțiunilor ...

 

Ștefan Octavian Iosif - La arme

Ştefan Octavian Iosif - La arme La arme de Ștefan Octavian Iosif Veniți, viteji apărători ai țării! Veniți, căci sfânta zi a răsărit: E ziua mare a reînălțării Drapelului de gloanțe zdrențuit! Veniți din toate unghiurile zării, Să cucerim ce-avem de cucerit! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Ce credeți voi, noroade nesătule, Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus! N-am înfruntat noi năvăliri destule Din miazănoapte, răsărit și-apus! Adună-ți, rege, oștile și du-le La biruință-așa cum le-ai mai dus! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume În cartea gloriosului trecut: Și mulți dușmani ar vrea să ne sugrume, Dar până când mai stau Carpații scut Acel ce ne va șterge de pe lume Să știe toți că ...

 

Alexandru Macedonski - Destinul

Alexandru Macedonski - Destinul Destinul de Alexandru Macedonski Se zice că Destinul stă-n mâna omenească... Aștearnă-și fiecare de vrea să s-odihnească... Medaliile, însă, au vers, ca și revers... Muncești și mori de foame... Stai trântor, faci palate... Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate, Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers! În cale ne stă vecinic privind la orișicare... Și-n clipă, de voiește, te face mic sau mare... Puternic fii ca Cezar, că el te face mic; Fii mic, că te ridică să fii atotputernic; El singur este mare, iar omul e nemernic,     Nemernic și nimic! Precum se duce fulgul oriunde vântu-l duce, Oriunde hotărăște, — acolo ne conduce!... Să râdem sau să plângem rămâne neschimbat, E surd și nu ne-aude; e orb și merge-orbește, Zburând pe dibuite, înalță, fericește,      Coboară nencetat! Așteaptă-l cu răbdare sau tremură de frică, De vrea, el te scufundă, de vrea, el te ridică! Vârtej fatal, te bagă în cercu-i de oțel, Și, facă-ți fericirea, sau chiar să ți-o sugrume, Pe față puie-ți râsul, sau dorul s-o consume,      Te ține-nchis în el! Întemeiază tronuri și pe-altele sfărâmă Un fulg e omenirea în ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie

Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie Noaptea de iunie de Alexandru Macedonski Musset a cugetat-o sorbind a ei răcoare Și stelele de aur din cerul luminos, Și tainica natură în falnica-i splendoare, Și tot ce se-ntrevede în haos, sus și jos, Și tot ce este-n suflet ca sfântă inspirare, Și tot ce este-n creier ca vis sau cugetare, Și tot ce este-n inimi ca patimi ori simțiri, Pe când, pe rând, veniră cu dulci însuflețiri S-alunece pe harpă-i, încet, ca o suflare Ce-mprăștie prin aer parfum de trandafiri; Musset a cugetat-o, dar el n-a scris-o. Oare Voi-va astăzi Muza din ceruri să coboare, În mantia-i eternă de aur și de-azur, Și tocmai de la Sena, ce curge maiestoasă, La Dâmbovița noastră, îngustă și tinoasă, Să facă să revibre divinul ei murmur? Și noi avem desigur un cer curat și-albastru Și inime voioase și inime-n dezastru, Și noi avem în aer parfum și melodii; Avem pe Heliade; Alecsandri, un astru; Avem Bolintinenii cu sfinte rapsodii; Avem Depărățenii, precum și Franța soră, Avut-atâtea genii apuse-n ...

 

Alexandru Macedonski - Tu ce ești a naște

Alexandru Macedonski - Tu ce eşti a naşte Tu ce ești a naște de Alexandru Macedonski Tu ce ești a naște, suflet rupt din mine, Clipă dintr-o viață plină de suspine, Poate la necazuri ai să mă blestemi Și vei zice, poate, c-ar fi fost mai bine Rămânând ce fost-ai să nu-nveți să gemi, Tu ce ești a naște, suflet rupt din mine. Zi oricare vorbă la nenorocire... Oare eu născut-am cu a mea-nvoire?... Însă niciodată nu uita că eu M-am luptat în lume fără șovăire Și mi-a fost în sprijin bunul Dumnezeu... Zi oricare vorbă la nenorocire. Către-aceleași lupte poartă al meu nume Fără-a ști ce soartă vei avea în lume Și la urmă trece-l altuia și tu... Va veni răstriștea vrând să vă sugrume, Dar și mie-mi strânse gâtul cât putu... Către-aceleași lupte poartă al tău nume. Viața e o mamă pentru mulți grozavă... Orice zi le-aduce un pahar de-otravă... Cerul este însă plin de străluciri, Și a sărutării flacără suavă Umple-al nostru suflet cu-ndumnezeiri, ...

 

Andrei Mureșanu - Eremitul din Carpați

Andrei Mureşanu - Eremitul din Carpaţi Eremitul din Carpați de Andrei Mureșanu Pe munți, de unde neaua cu greu se dezlipește, Întocma ca și mușchiul de vechiul său copaci, Pe unde om cu suflet atunci numai pășește Când oarba soarte-aduce vrun vânător ghibaci; Aci, săpată-n pietre, se află-a mea chilie, Sub fagi cărunți de zile, ce nu știu de săcuri; Pe unde primăvara cu multă maiestrie Așează-ale lor cuiburi ulii, șoimi și vulturi. Un pat, un vas de apă, măsuța mea pătrată, Pe dânsa tubul magic, de care mă servesc. Cu-aceste scule simple se află mobilată Căsuța mea de munte în care locuiesc. Eu n-am fugit de lume c-ar fi prea păcătoasă, Cum fac părinți și mame ce intră-n monăstiri, Ducând vieață aspră, nu însă virtuoasă, Că-n lume e vârtute a fi domn pe simțiri. Nici cred că e deșeartă a omului silință Spre tot ce mintea-ncearcă, geniu-i deplinit, - Străbate apa-n piatră și stric-a ei ființă, De ce nu chiar și omul cu naltul său spirit? O faptă glorioasă, păstrată-n istorie Din evii barbariei străvechi ce au trecut, ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dorul (Hadeu)

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dorul (Hadeu) Dorul de Bogdan Petriceicu Hasdeu I Privind tăcuta undă, Pe gânduri am rămas: Cât este de profundă La fiecare pas; Și totuși izvorăște Din depărtate văi, Apoi se risipește Prin mii și mii de căi! Asemenea-i și dorul În pieptul meu sădit: E depărtat izvorul Din care mi-a venit, Și-n multe lumi străine Cărările-i s-ascund, Dar revărsat în mine Cât este de profund! II Când razele din soare, Cătând iubirea jos, Pe-mbălsămata floare Aruncă voluptos Lumină și căldură, Eu mă gândesc uimit Că ele străbătură Un spațiu nefinit! Și dorul meu își are Un soare născător; Un cer fără hotare Străbate ș-al meu dor; Dar prin întunecime, Pe drumu-i răcoros, El vine din nălțime Și cald și luminos! III O rază diafană Și undele d-azur De nor și buruiană Lovindu-se-mprejur, O sferă-nveninată Înfruntă ne-ncetat, Dar flacăra-i curată Și valul e curat! Așa-i și doru-n lume! În negură și spin, Menite să-l sugrume, Rămâne tot senin; Nu simte și n-aude Sarcasmul trivial: Ispitele-i sunt crude Și-i pur ca un

 

Cincinat Pavelescu - Trecătorului

Cincinat Pavelescu - Trecătorului Trecătorului de Cincinat Pavelescu În fața casei mele te afli. Intră dacă Măcar o dată viața un dor ți-a sugrumat, Și-n chinuri al tău suflet de-a trebuit să tacă, Aici vei ști cât doare un țipăt nestrigat. Căci cine valul vieții nu l-a simțit într-însul Cum urlă și se zbate ca marea când e rea, Și n-a știut ce-i visul, ce-i dragostea și plânsul, Acela o să fie străin în casa mea. Dar, dacă vii la mine cu fruntea înnorată, Simțind și tu că visul e greu să-l faci cuvânt, Atunci împinge poarta și intră: o să bată O inimă de frate în oaspetele sfânt. Trecutul meu va crește din umbra ce se lasă. Îți voi întinde jețul să stai. Vei asculta Și-ți va părea o clipă că ești la tine-acasă Și versul meu că spune povești din viața

 

George Coșbuc - Cântece (Coșbuc)

George Coşbuc - Cântece (Coşbuc) Cântece de George Coșbuc Cuprins 1 XXXI 2 XXXIV 3 XXXVII 4 XLII 5 XLIV 6 XLV XXXI Mama zice din Scriptură: Dacă doi prieteni ai, Vrând să dai a ta avere Unuia, cărui s-o dai? Unul tace, altul cere; Cest din urmă-i prefăcut Dă-o dar cui n-a cerut! Eu explic cuvântul mamei: Mamă, eu te-am priceput! Tu-mi ești dragă, tu și-o fată! Tu-mi tot ceri să te sărut, Ea nu-mi cere niciodată. Și, după scriptura ta, Ghici, pe cine-aș săruta? XXXIV Era în noaptea Învierii, Îngenuncheatului popor I se cânta legenda sfântă A marelui Mântuitor. Nepăsător eu stam de-alături Privind modernii cărturari O copiliță-ngenuncheată Mă tot privea cu ochii mari. Văzând că singur în picioare Așa nepăsător rămân, Mi-a zis naiv și cu mustrare: Da ce? matale ești păgân? A fost un fulger mititica Și în genunchi eu am căzut Ca un fricos în fața morții; Și-n clipa asta am crezut! XXXVII Când vii, la pălărie port Și eu o floare; Când îmi zâmbești, în pieptu-mi mort Răsare soare; ...

 

George Coșbuc - Calul dracului (George Coșbuc)

George Coşbuc - Calul dracului (George Coşbuc) Calul dracului de George Coșbuc     Iarăși ea! Îi văd ochii și gurița — A deschis încet portița Și ivită stă de-abia, Zăpăcind cărarea mea. Nu știu ce-o fi vrănd portița, Ei, dar fata știu ce vrea!          Dinspre drum Stă deschisă larg fereasta, Și-n ea baba! Ce-i și asta? N-adormi, babo, nicidecum? Parcă-mi vine-acum-acum Să mă duc să sparg fereasta Și pe babă s-o sugrum!     Eu mă fac, Că pornesc în jos pe stradă, Să-nșel baba, să mă creadă; Plec și fluier, stau și tac — Dar de unde! Baba-i drac! Și chiar dracul-gol să creadă Unui biet de om sărac?     Sat pustiu! Pentr-o babă-ncârligată Pierzi o zi și scapi o fată! Baba-i o momâie-n grâu - Las' că-i puiu eu mâna-n brâu Când o prind pe punte-odată O iau sus și-o dau în

 

George Coșbuc - Recrutul

George Coşbuc - Recrutul Recrutul de George Coșbuc Eu o las în sama ta— Am să plec! și parcă-mi moare Inima, se rupe-n mine! Nu de voi, tu știi de cine! Și mă doare, De-aș țipa. Omul fără de noroc Tot cu răul se-ntâlnește— Tu-mi ești frate dintr-o mamă, Mă iubești! ți-o las în samă, Mi-o păzește Ca de foc! Vei vedea-o pe la hori. Să n-o lași la vino-ncoace— Stai cu ea, ce știi tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Alți feciori. Tu s-o joci, dar mai așa! Liniștit, cum joci pe-o soră, Să n-o strângi prea mult la tine, Că ea, biata, de rușine Mai mult horă N-ar juca. Tu o vezi și n-o-nțelegi; De-o cuprinzi, ea știe una: Moartă-n brațe ți se lasă, Dar de ciudă plânge-acasă, Plânge-ntruna Zile-ntregi. Calea ei să n-o colinzi —De-i vedea-o la fântână, Treci și las-o-n bună pace, Nu glumi, că ei nu-i place. Nici de mână Să n-o prinzi! Ea va zice tot ce ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUGRUMA

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru SUGRUMA.

SUGRUMAT

SUGRUMÁT , - Ă , sugrumați , - te , adj . 1. Strâns de gât , gâtuit ; ucis prin sufocare . 2. Fig . Copleșit , chinuit , frământat de o stare sufletească . 3. Fig . ( Despre voce , rostire ) Care nu poate fi articulat ( bine ) ; înecat , înăbușit ,

 

SUGRUMĂTOR

... SUGRUMĂTÓR , - OÁRE , sugrumători , - oare , adj . Care sugrumă ; care suprimă , care nimicește ; fig . care apasă , care copleșește ; sufocant . - Sugruma

 

SUGRUMĂTURĂ

... SUGRUMĂTURĂ , sugrumături , s . f . Parte îngustă sau subțiată a unui lucru ; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere ; gâtuitură , gâtuire . - Sugruma

 

SUGRUMARE

... SUGRUMÁRE , sugrumări , s . f . Acțiunea de a ( se ) sugruma și rezultatul ei . - V. sugruma

 

GÂTUI

... GÂTUÍ , gâtui , vb . IV . 1. Tranz . A strânge pe cineva de gât ( și a - l omorî prin sufocare ) ; a sugruma

 

JUGULA

... JUGULÁ , jugulez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A sugruma

 

STRANGULA

... STRANGULÁ , strangulez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) omorî prin sugrumare ; a ( se ) sugruma , a ( se ) gâtui . 2. Tranz . A înăbuși , a sufoca . 3. Tranz . A micșora lățimea secțiunii de curgere ...

 

SUGUȘA

... SUGUȘÁ , sugúș , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A gâtui , a sugruma