Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:GLOSEMATICĂ, IZOMORFISM ... Mai multe din DEX...

STRUCTURALIST - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

STRUCTURALÍST, -Ă, structuraliști, -ste, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care aparține structuralismului, privitor la structuralism. 2. S.m. și f. Adept al structuralismului. - Din fr. structuraliste.

Sursa : DEX '98

 

STRUCTURALÍST adj. v. structural.

Sursa : sinonime

 

structuralíst adj. m., s. m., pl. structuralíști; f. sg. structuralístă, pl. structuralíste

Sursa : ortografic

 

STRUCTURALÍ//ST^1 \~stă (\~ști, \~ste) Care ține de structuralism; propriu structuralismului. Metodă \~stă. /structuraliste

Sursa : NODEX

 

STRUCTURALÍ//ST^2 \~stă (\~ști, \~ste) m. și f. Adept al structuralismului. /structuraliste

Sursa : NODEX

 

STRUCTURALÍST, -Ă adj. Referitor la structuralism, propriu structuralismului. // s.m. și f. Adept al structuralismului. [< fr. structuraliste].

Sursa : neologisme

 

STRUCTURALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al structuralismului. (< fr. structuraliste)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRUCTURALIST

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru STRUCTURALIST.

GLOSEMATICĂ

GLOSEMÁTICĂ s . f . Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic , considerând limba ca un sistem de relații interne , ca obiect în

 

IZOMORFISM

IZOMORFÍSM s . n . 1. Relație , corespondență între două obiecte , fenomene etc . care au aceeași structură ; identitate de structură . 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită , dar cu structură înrudită , de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice ; izomorfie . 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă , cuvânt și propoziție sau