|
||
Vezi și:CELESTINĂ,
STRONȚIANĂ,
STRONȚIANIT,
ZEOLIT
... Mai multe din DEX...
STRONȚIU - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. STRÓNȚIU s.n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuințate în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. - Din fr. strontium, germ. Strontium.Sursa : DEX '98 strónțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. strónțiul; simb. SrSursa : ortografic STRÓNȚIU n. Metal, alb-argintiu, ai cărui compuși au diferite întrebuințări (la fabricarea fotoelementelor, rachetelor de semnalizare, a sticlei etc.). /Sursa : NODEX STRÓNȚIU s.n. Metal alb-argintiu asemănător calciului, care se găsește în natură sub formă de celestină și stronțianit. [Pron. -țiu. / < fr. strontium].Sursa : neologisme STRÓNȚIU s. n. metal alb-argintiu, asemănător calciului, în natură sub formă de celestină și stronțianit. (< fr. strontium)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRONȚIURezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru STRONȚIU. ... CELESTÍNĂ s . f . Sulfat de stronțiu natural , sticlos - transparent , incolor sau ușor colorat , întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu ... STRONȚIÁNĂ s . f . Oxid sau hidroxid de stronțiu , folosit la rafinarea zahărului , la fabricarea sărurilor de stronțiu ... STRONȚIANÍT s . n . Carbonat natural de stronțiu ... ZEOLÍT , zeoliți , s . m . Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali , hidratați de calciu , sodiu , potasiu , bariu și stronțiu , uneori magneziu , mangan etc . , având proprietatea de a - și pierde treptat apa prin încălzire , fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei . [ Pr ... |