Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SCÂRBOȘENIE, SPURCAT, DEZGUSTĂTOR, GREȚOS, HIDOS, PESTILENȚIAL, SCÂRBAVNIC, SCÂRBELNIC, SCABROS, SMÂRD ... Mai multe din DEX...

SCÂRBOS - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SCÂRBÓS, -OÁSĂ, scârboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greață, repulsie, silă; dezgustător, respingător, grețos. 2. Care inspiră dispreț; josnic, detestabil. ** Expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se îngrețoșează ușor, căruia i se face ușor greață. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de mulțumit; dezagreabil, nesuferit. - Scârbă + suf. -os.

Sursa : DEX '98

 

Scârbosademenitor, atrăgător, ispititor, seducător, tentant

Sursa : antonime

 

SCÂRBÓS adj. 1. v. dezgustător. 2. v. antipatic. 3. grețos, (rar) parșiv. (Om \~ în comportări.) 4. v. oribil. 5. dezgustător, infect, oribil, respin-gător. (Ce caracter \~!) 6. grețos, (reg.) silos. (Lucruri \~oase.) 7. dezgustător, infect, respingă-tor, spurcat, (pop.) scârnav. (\~oasă treabă!) 8. v. neplăcut. 9. v. obscen.

Sursa : sinonime

 

scârbós adj. m., pl. scârbóși; f. sg. scârboásă, pl. scârboáse

Sursa : ortografic

 

SCÂRB//ÓS \~oásă (\~óși, \~oáse) și substantival 1) Care provoacă scârbă; dezgustător; grețos. 2) Care inspiră un sentiment puternic de scârbă. * (A fi) \~ la gură (sau a avea gura \~oasă) a folosi cuvinte indecente. 3) Care poate fi satisfăcut cu multă greutate. /scârbă + suf. \~os

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SCÂRBOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru SCÂRBOS.

Alexandru Vlahuță - Cârmacii

Alexandru Vlahuţă - Cârmacii Cârmacii de Alexandru Vlahuță Lui V. A. Urechiă Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei, Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O ...

 

Alexei Mateevici - Hristos au înviat (Ivanov)

... Alexei Mateevici - Hristos au înviat (Ivanov) Hristos au înviat! Au înviat Hristos! Prin moarte, moartea au călcat; Cel ce pe-acest pământ scârbos Cu răul duh au tot luptat, Pe dânsul tot l-au biruit Și crucea dragostei au dus, Din moarte-acela au ieșit, Ș-au înviat ...

 

George Coșbuc - Carol IX

... cald fior, Dar tot mai mult își pierd seninul lor               Strîngând în ei furtuna. Sarcastic coardele vibrând Sub mâna cea cu joc îndemânatic Gemeau acum scârbos, urlau sălbatic, Și-artistul lor urla și ci, rîzând — „S-aduci pe Enric!â€� strigă el și lasă Vioara lângă el pe-un ...

 

Mihai Eminescu - Când te-am văzut, Verena...

... cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minții-mi? Vai! Nu-mi mrejuiai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în ...

 

Alexei Mateevici - Chestia preoțească

Alexei Mateevici - Chestia preoţească Chestia preoțească de Alexei Mateevici La 24 iulie [a] anului mergător a încetat din viață preotul de loc Mihail Matveevici. Răposatul și-a lăsat soția cu patru copii nepuși la cale. Peste vreo două săptămâni după înmormântarea lui, văduva pleacă la Chișinău spre a-l ruga pe preasfințitul Vladimir să mute la biserica din Zaim pe un cumnat de-al ei, un preot tânăr, cu familia mică, care, deci, avea putința de a le da orfanilor ajutor atât moral, cât și material. Rugămintea scrisă, cu expunerea tuturor acestora, fusese trimisă mai de timpuriu. Preasfințitul îi răspunde văduvei în mod nesigur (nelămurit), zicând că uneori cu străinii te împaci mai bine decât cu ai tăi și că el nici nu-i făgăduiește, dar nici nu-i respinge rugămintea. Și văduva, nemulțumită, se întoarce acasă. De aici se începe o istorie interesantă, care, fiind pân-acuma singura în felul ei și zugrăvind moravurile preoțimii basarabene, dovedește două lucruri: l. că tulburările de astăzi au atins și tagma duhovnicească și 2. varsă puțină lumină asupra unor oameni, așa-numiți „fruntași ai satelor“, arătând pân’ la ce ...

 

Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat

... zise cealaltă, dară tata n-are destulă oștire să te scape, chiar când s-ar întâmpla să vie să te ceară un dobitoc așa de scârbos? Fata cea mică a împăratului ar fi voit să se înduplece a crede cele ce îi spuneau surorile; dară n-o ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie

... Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Mi s-a părut întotdeauna un ce scârbos și crud Ca după-o noapte de orgie, pe buze încă de vin ud Să te cobori în acea ocnă la care s-află condamnate ...

 

George Coșbuc - Străjerul

... ngropat Sub iarnă, ca un suflet sub patimile vieții; Hârtii în loc de geamuri și fără mal pereții, Bordei urnit cu totul sub vârsta bătrâneții, Scârbos ca un păcat Pe prag acolo moartea sta zi de zi la pândă, La uși acolo grija stă goală și flămândă, Prin astfel de bordeie ...

 

Ion Luca Caragiale - Bubico

Ion Luca Caragiale - Bubico Bubico de Ion Luca Caragiale 1901 Nouă ceasuri și nouă minute... Peste șase minute pleacă trenul. Un minut încă și se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon... Trec de colo până colo prin coridor, să văz în care compartiment aș găsi un loc mai comod... Aci. O damă singură, și-fumează, atât mai bine! Intru și salut, când auz o mârâitură și văz apărând dintr-un paneraș de lângă cocoana capul unui cățel lățos, plin de funde de panglici roșii și albastre, care-ncepe să mă latre ca pe un făcător de rele intrat noaptea în iatacul stăpânii-si. - Bubico! zice cocoana... șezi mumos, mamă! "Norocul meu, gândesc eu, să trăiesc bine!... Lua-te-ar dracul de javră!" Bubico se liniștește puțin; nu mai latră; își retrage capul în paneraș, unde i-l acopere iar cocoana cu un tărtănaș de lână roșie; dar tot mârâie înfundat... Eu, foarte plictisit, mă lungesc pe canapeaua din fața cocoanii și-nchiz ochii. Trenul a pornit... Prin coridor umblă pasajeri și vorbesc. Bubico mârâie arțăgos. - Biletele, domnilor! zice conductorul, intrând cu zgomot în compartimentul nostru. Acum Bubico scoate ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Luxul

Constantin Stamati-Ciurea - Luxul Luxul de Constantin Stamati-Ciurea Dedicat Eminenței Sale Înalt Preasfințitului arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dalmației etc. etc., dr. Silvestru Morariu-Andrievici Nu anii îmbătrânesc pe om, ci viața, pentru că starea normală a omului este indiferentismul... Ce exprimă cuvântul lux ? Expunerea sau deslușirea deșertăciunilor omenești, în care par­tizanii senzualismului caută desfătarea trupească, găsind că în ea este originea tuturor ideilor noastre în contra idealismului. Orișicum să fie, dar luxul este viciul cel mai atrăgător, cel mai molipsitor, din care se nasc toate calamitățile ce aduc la pieire nu numai individualitatea omenirii, ci dărâmă și stinge națiuni întregi. Odată ce omul este molipsit de acest demon al ispitei, el contenește de a fi mulțumit cu aceea ce munca sa îi dă. Nu exis­tă o chestie mai grandioasă și mai însemnată de discutat decât chestia luxului; lupta și contrazicerile ideilor nu s-au sfârșit între filozofii antici precum și moderni. Unii sunt de opinia că luxul este podoaba națiunii și alții că el este pieirea ei. Răsfoind paginile istoriei, găsim că unde luxul se mărește, năravurile se desfrânează și națiunea slăbind cade și se stinge. La egipteni, la perși, ...

 

Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți

Constantin Stamati - Gafiţa blestemată de părinţi Gafița blestemată de părinți de Constantin Stamati Îndesară doamnă-n țară, Toată noaptea-mpărătiță, În zori ca o văduviță, Amiază călugăriță... (Cântec vechi al unei doamne nenorocite.) I Nouri groși acoperise a stelelor strălucire, Și ceață de promoroacă pudruia codrii pustii, Crivățul cu-a sa suflare împrăștie pustiire, Lăsând urme de pieire pe dealuri și câmpii. Pe domnii codrilor, brazii, pe stejarii cu virtute, Îi zbuciuma cu-al său vifor, să i se plece gemând, Și zburând peste-a lor vârfuri drepănate sau căzute, Pân-în locuri depărtate ducea viscol șuierând. Iar scârboasa cucuveică ținterimul părăsește, Și cu-al său fioros țipăt, vaiet și moarte vestește. Tocmai atunci și Gafița de-al său amat interită, Se trăgea mai de tot moartă spre bordeiul părintesc, Căci neprihănita fată, de Iancu ademenită, Pentru dânsul înșelase pe părinții ce-o bocesc; Pentru dânsul defăimase a sale amici iubite... Încât orbind-o păcatul, făr’ să știe au greșit, De și-au părăsit părinții și datoriile sânte, De și-au pângărit și legea și de s-au ticăloșit. Și pentru așa greșeală Gafița nenorocită De Iancu fu rușinată, de Iancu ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCÂRBOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru SCÂRBOS.

SCÂRBOȘENIE

... SCÂRBOȘÉNIE , scârboșenii , s . f . Însușirea de a fi scârbos ; ( concr . ) lucru scârbos , ființă scârboasă ; faptă , purtare , vorbă scârboasă . - Scârbos

 

SPURCAT

... SPURCAT ^2 - Ă , spurcați , - te , adj . 1. Murdar ; respingător , scârbos , scârnav . 2. ( Despre alimente ) Care a venit în contact cu ceva scârbos , murdar și nu mai poate fi mâncat ; ( despre vase ) în care ( din același motiv ) nu se pun alimente pentru oameni . 3. Fig . ( Despre oameni și ...

 

DEZGUSTĂTOR

... DEZGUSTĂTÓR , - OÁRE , dezgustători , - oare , adj . Care trezește dezgust ; respingător , scârbos

 

GREȚOS

... GREȚÓS , - OÁSĂ , grețoși , - oase , adj . 1. Care provoacă greață ; scârbos

 

HIDOS

... HIDÓS , - OÁSĂ , hidoși , - oase , adj . Foarte urât , înfiorător la vedere sau prin comportări ; slut , dezgustător , scârbos

 

PESTILENȚIAL

... 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare ( ca pesta ) ; care răspândește o boală molipsitoare ( ca pesta ) ; contagios . Boală pestilențială . 2. Fig . ( Despre mirosuri ) Urât , infect , scârbos

 

SCÂRBAVNIC

... SCÂRBÁVNIC , - Ă , scârbavnici , - ce , adj . ( Înv . ) Scârbos

 

SCÂRBELNIC

... SCÂRBÉLNIC , - Ă , scârbelnici , - ce , adj . ( Înv . ) Scârbos

 

SCABROS

... SCABRÓS , - OÁSĂ , scabroși , - oase , adj . ( Livr . ) Necuviincios , indecent ; nerușinat , murdar , scârbos

 

SMÂRD

... SMÂRD , - Ă , smârzi , - de , adj . ( Reg . ; despre oameni ) Murdar ; scârbos

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...