|
|
||
SĂLCIOARĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SĂLCIOÁRĂ, sălcioare, s.f. 1. Diminutiv al lui salcie^1. 2. Arbore spinos, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, puternic mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală (Elaegnus angustifolia). [Pr.: -ci-oa-] - Salcie^1 + suf. -ioară.Sursa : DEX '98 SĂLCIOÁRĂ s. v. lozie, mlajă, răchită, răchițică, săpunele, scânteiuță, sânziene-de-grădină.Sursa : sinonime SĂLCIOÁRĂ s. (BOT.) 1. sălcică. (O salcie mică sau o \~.) 2. (Clitopilus prunulus) nicorete.Sursa : sinonime sălcioáră s. f. (sil. -ci-oa-), g.-d. art. sălcioárei; pl. sălcioáreSursa : ortografic SĂLCIOÁR//Ă \~e f. (diminutiv de la salcie) Arbore sau arbust spinos cu frunze lanceolate, argintii, și cu flori galbene, parfumate, cultivat în scopuri ornamentale. /salcie + suf. \~ioarăSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SĂLCIOARĂRezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru SĂLCIOARĂ. Vasile Alecsandri - Puica bălăioară ... Vasile Alecsandri - Puica bălăioară Frunză verde sălcioară, Puiculiță bălăioară, Tu n-ai tată, eu n-am mamă, Amândoi suntem de-o seamă, Tu n-ai frați, eu n-am surori, Amândoi ca ... Constantin Stamati - Roman din Vrancea în orașul Iași ... mâhniciune mângâind. Iar când francezul pe dânsa o strângea la inimioară, Și când fraged între dânșii se ținea îmbrățoșați, Se părea împleticite două vergi de sălcioară, Sau din marmură cioplite doi idoli îngemănați; Și în așa buimăcire, ceștei line desfătări, Tânărul uită Europa și ale ei desfrânări. Precum telegarul tânăr, născut ... Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt ... Rășchirîndu-și penele, Ca mândra sprincenele, Și tot mișca din codiță Ca mândruța din rochiță. III Cântă cucul, se rotește; Neica se călătorește. Foaie verde sălcioară, Călator ești, frațioare, Nu mă pune la uitare, Nici la plâns amar de jale, Cât îi fi și-i== fi pe cale. Foaie verde usturoi ... Ion Grămadă - Serafim Cărăşel Serafim Cărășel de Ion Grămadă Junimea literară , anul IV, nr. 9, sept. 1907, apud Cartea sângelui , Suceava, ed. Mușatinii, 2002, pp 240-248. De bună seamă că nu l-ați apucat pe Serafim Cărășel, diacul de la biserica Sfântului Nicolai din târgul Sucevei. Un moșneguț prizărit, cu părul cărunt retezat în frunte și cu mustața tușinată scurt deasupra buzei. Se îmbrăca cu antereu lung, ca pe vremuri, purta ciubote de iuft, unse cu dohot, iar pe cap șapcă cu cozoroc, de sub care clipeau doi ochi căprui, neastâmpărați ca două boabe de argint viu. Era neam cu Solomia, prescurăreasa de la „Maica Domnuluiâ€� și cu Isaia Firfirică, dascălul târgului. Cărășel era o moșnegărie plină de draci, ce știa multe porogănii încă de pe vremea când fusese, peste douăzeci de ani, cătană la împăratul de la Beci. Pe atunci, colindase el lumea, chiar și pe acolo unde crește numai urzica și spinul și unde și-a înțărcat dracul copiii. Lumea-l poreclise „Popa Bârâ€� și asta-l scotea din sărite pe Cărășel. În tot locul te împiedicai de dânsul: pe drumuri, în bărbieria lui Iordachi Știrbul din colț, unde se auzeau și ... Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor ... și vioi, cu fețe rotunde și albe, cu gurițe rumene și glumețe, și atunci, fără de voie, el începe a cânta: Frunză verde sălcioară! Puiculiță bălăioară, Vin' degrabă pân' te-aștept Să te strâng în braț' la piept... [1] sau: Hai, Ileano, la poiană, Să săpăm o buruiană, Buruiana ... |
||