Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BIELĂ, CULISĂ, CULISOR, CURSĂ, DIFRACȚIE, DIRECTOR, EXCENTRIC, MANIVELĂ ... Mai multe din DEX...

RECTILINIU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. * (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. - Din fr. rectiligne.

Sursa : DEX '98

 

Rectiliniu ≠ curbliniu

Sursa : antonime

 

RECTILÍNIU adj. v. drept.

Sursa : sinonime

 

rectilíniu adj. m. [-niu pron. -niu], f. rectilínie (sil. -ni-e); pl. m. și f. rectilínii

Sursa : ortografic

 

RECTILÍNI//U \~e (\~i) 1) (despre mișcări) Care se desfășoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. /rectiligne

Sursa : NODEX

 

RECTILÍNIU, -IE adj. În linie dreaptă. ** (Despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -ă adj. / cf. fr. rectiligne].

Sursa : neologisme

 

RECTILÍNIU, -IE adj. 1. (despre mișcări) care se desfășoară în linie dreaptă; drept. 2. (despre figuri geometrice) mărginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECTILINIU

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru RECTILINIU.

BIELĂ

BIÉLĂ , biele , s . f . Organ de mașină în formă de bară articulată , care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers . [ Pr . : bi -

 

CULISĂ

CULÍSĂ , culise , s . f . 1. Spațiu scenic situat în spatele decorurilor , de unde intră actorii în scenă . 2. Fig . ( La pl . ; peior . ) Dedesubturile unor acțiuni sau ale unei stări de fapt ; mașinație , înscenare , intrigă . 3. Scobitură rectilinie de - a lungul căreia alunecă o piesă mobilă ; p . ext . piesa care alunecă de - a lungul acestei

 

CULISOR

CULISÓR , culisoare , s . n . Piesă mobilă a mecanismului cu culisă , care efectuează o mișcare rectilinie alternativă în raport cu culisa ( 3 ) , de - a lungul canalului interior al

 

CURSĂ

CÚRSĂ^3 , curse , s . f . ( Înv . ) Un fel de pastilă aromatică , importată din Orient , întrebuințată pentru a parfuma încăperile . CÚRSĂ^2 , curse , s . f . 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice ; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins ; capcană . 2. Fig . Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a - l demasca sau pentru a - i face rău ; uneltire , manevră . CÚRSĂ^1 , curse , s . f . 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit . 2. Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într - o mișcare rectilinie alternativă . 3. ( Fam . ) Drum , alergătură . 4. ( Sport ) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe , pe un traseu dinainte stabilit , alergând pe jos , călare , cu bicicleta , cu automobilul etc . 5. ( În sintagma ) Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui

 

DIFRACȚIE

DIFRÁCȚIE , difracții , s . f . Mod de propagare a undelor de lumină , radio , acustice etc . în spatele unui obstacol , prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria

 

DIRECTOR

DIRÉCTOR^2 , - OÁRE , directori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o întreprindere , o instituție , o publicație etc . sau un sector al acestora ; funcție deținută de această persoană . DIRECTÓR^1 , - OÁRE , directori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care dirijează sau conduce ceva , care indică direcția . 2. S . f . Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate . 3. S . n . ( Elt . ) Element constructiv al unei antene ( 2 ) , folosit pentru mărirea

 

EXCENTRIC

EXCÉNTRIC , - Ă , excentrici , - ce , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care iese din limitele obișnuitului , foarte original ; neobișnuit , ciudat , bizar , extravagant . 2. ( Mat . ; despre un punct ) Care se află în afara centrului unei figuri ; ( la pl . ; despre figuri geometrice , piese etc . ) care nu au centru comun . II. S . n . Organ de mașină în formă de disc , fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și

 

MANIVELĂ

MANIVÉLĂ , manivele , s . f . Pârghie ( cotită sau curbă ) care servește la acționarea unui mecanism , la transformarea unei mișcări de rotație într - o mișcare rectilinie ( și invers )