Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: PUPĂ

  Vezi și:COCON ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PUPA: PUPĂ.

 

PUPA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. * Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare. - Lat. *puppare.

Sursa : DEX '98

 

PUPÁ vb. v. căpăta, dobândi, obține, primi, săruta.

Sursa : sinonime

 

púpa (direcție) s. f. invar.

Sursa : ortografic

 

pupá vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 sg. și pl. púpă

Sursa : ortografic

 

A PUPÁ pup tranz. fam. 1) A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință); a săruta. * \~ în bot (pe cineva) a se linguși (pe lângă cineva). 2) (precedat de negația nu) A nu obține, deși dorința există. /<lat. puppare

Sursa : NODEX

 

A SE PUPÁ mă pup intranz. A face (concomitent) schimb de pupături (cu cineva). * \~ în bot (cu cineva) a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUPA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PUPA.

COCON

COCÓN^2 , coconi , s . m . Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte ; spec . gogoașă . COCÓN^1 , coconi , s . m . 1. ( Pop . ) Termen de politețe care denumește un bărbat ; domn . 2. ( Înv . și pop . ) Fiu , fecior ( aparținând unor părinți din clasele sociale înalte ) . 3. ( Înv . și reg . ) Copil mic , abia născut , prunc . [ Var . : cucón s . m . , cónul s . m . art . ] - Et .