POLIEDRU - Definiția din dicționar

Vezi și:DIAGONAL, ÎNSCRIS, CRISTAL, DECAEDRU, DODECAEDRU, FAȚĂ, HEXAEDRU, ICOSAEDRU, ICOSITETRAEDRU, OCTAEDRU ... Mai multe din DEX...

POLIEDRU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

POLIÉDRU, poliedre, s.n. (Geom.) Corp solid mărginit de mai multe suprafețe plane poligonale. [Pr.: -li -e -] - Din fr. polyèdre.

Sursa : DEX '98

poliédru s. n. (sil. -li -e -dru), art. poliédrul; pl. poliédre

Sursa : ortografic

POLIÉDR//U \~e n. Corp geometric cu mai multe fețe poligonale. [Sil. -li -e -] /polyedre

Sursa : NODEX

POLIÉDRU s.n. Corp solid cu mai multe fețe plane. [< fr. polyèdre, cf. gr. polys - numeros, hedra - față].

Sursa : neologisme

POLIÉDRU s. n. corp solid cu mai multe fețe poligonale plane. (< fr. polyèdre)

Sursa : neoficial

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLIEDRU

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru POLIEDRU.

DIAGONAL

... s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru ... opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru

ÎNSCRIS

ÎNSCRÍS^2 , - Ă , înscriși , - se , adj . ( Despre poligoane ) Cu vârfurile situate pe circumferința unui cerc ; ( despre poliedre ) cu vârfurile situate pe suprafața unei sfere , a unui con sau a unui cilindru . - V. înscrie . ÎNSCRÍS^1 , înscrisuri , s . n . Act , dovadă , document . - V.

CRISTAL

CRISTÁL , cristale ( 2 ) și ( 1 ) cristaluri , s . n . 1. Sticlă de o fabricație specială , transparentă și perfect incoloră , cu însușirea de a refracta puternic lumina , întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux . 2. Substanță minerală solidă , omogenă , cu o structură internă regulată , care se prezintă sub forma unor poliedre . 3. ( În sintagma ) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de

DECAEDRU

... DECAÉDRU , decaedre , s . n . Poliedru

DODECAEDRU

... DODECAÉDRU , dodecaedre , s . n . Poliedru

FAȚĂ

... pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5 ...

HEXAEDRU

... HEXAÉDRU , hexaedre , s . n . Poliedru

ICOSAEDRU

... ICOSAÉDRU , icosaedre , s . n . Poliedru

ICOSITETRAEDRU

... ICOSITETRAÉDRU , icositetraedre , s . n . Poliedru

OCTAEDRU

... OCTAÉDRU , octaedre , s . n . Poliedru

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...