|
||
Vezi și:PLACENTAȚIE,
PLACENTAR,
COTILEDON,
ESTRIOL,
FUNICUL,
PROLAN
... Mai multe din DEX...
PLACENTĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PLACÉNTĂ, placente, s.f. 1. (Anat.) Organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, loc. * Placentă previa = placentă (1) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 2. (Bot.) Loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele. - Din lat., fr. placenta.Sursa : DEX '98 PLACÉNTĂ s. (ANAT.) (reg.) casă, căiță, cămașă, curătoare, îmbrăcăminte, loc, locșor, locuț, lupșor, matcă, mitră, nadră, perdea, plod, prapur, soartă, strat, casa-copilului, mama-muierii, (prin Transilv.) sălaș.Sursa : sinonime placéntă s. f., g.-d. art. placéntei; pl. placénteSursa : ortografic PLACÉNT//Ă \~e f. 1) (la mamifere) Organ vascular spongios, adrenat la uter, prin care se înfăptuiește schimbul de substanțe dintre organismul mamei și al embrionului în perioada sarcinii. 2) bot. Parte a ovarului pe care sunt situate ovulele. /<lat., fr. placentaSursa : NODEX PLACÉNTĂ s.f. 1. Masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primeşte hrana în perioada de gestație. 2. Parte a ovarului pe care sunt dispuse ovulele. [< lat., fr. placenta].Sursa : neologisme PLACÉNTĂ s. f. 1. masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primeşte hrana în perioada de gestație. 2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< fr., lat. placenta)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLACENTĂRezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru PLACENTĂ. ... PLACENTÁȚIE , placentații , s . f . ( Bot . ) Felul în care sunt așezate ovulele de placentă ... PLACENTÁR , - Ă , placentari , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține placentei ( 1 ) , privitor la placentă . 2. S . n . ( La pl . ) , Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă COTILEDÓN , cotiledoane , s . n . 1. Frunză a embrionului plantelor cu semințe care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire . 2. ( Anat . ) Fiecare dintre cei doi lobi ai ... ESTRIÓL , estrioli , s . m . Hormon secretat de placentă ... FUNÍCUL , funiculi , s . m . ( Biol . ) Fir care fixează ovulul de placentă ... PROLÁN , prolani , s . m . ( Biol . ) Hormon secretat de hipofiza femeii și de placentă |