Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNFRĂȚIRE, ȚEAPĂ, BORCEAG, FRATE, GROHĂITOR, MĂLURĂ, MĂNUNCHIAȘ, MIRIȘTE, PĂIȘ, SECERA ... Mai multe din DEX...

PĂIOS - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PĂIÓS, -OÁSĂ, păioși, -oase, adj., s.f. 1. Adj. (Despre plante) Care are tulpina un pai; (despre culturi) care este format din astfel de plante. 2. S.f. (Mai ales la pl.) Cereală a cărei tulpină este pai. - Pai + suf. -os.

Sursa : DEX '98

 

păiós adj. m., pl. păióși; f. sg. păioásă, pl. păioáse

Sursa : ortografic

 

PĂI//ÓS \~oásă (\~óși, \~oáse) 1) Care conține (multe) paie. 2) și substantival (despre plante) Care are aspect de pai; asemănător cu paiul. /pai + suf. \~os

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru PĂIOS.

ÎNFRĂȚIRE

ÎNFRĂȚÍRE s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) înfrăți și rezultatul ei ; prietenie frățească ; fraternizare . 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști ;

 

ȚEAPĂ

ȚEÁPĂ , țepi , s . f . 1. Par lung și ascuțit la un capăt ( folosit în trecut ca instrument de supliciu ) ; p . restr . vârful unui astfel de par . 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor ; ( la pl . ) resturile tulpinilor unor păioase , rămase în pământ după ce plantele au fost cosite . 3. Ghimpe , așchiuță , spin . 4. ( La pl . ) Păr aspru , ghimpos care acoperă corpul unor

 

BORCEAG

BORCEÁG , ( 1 ) s . m . , ( 2 ) borceaguri , s . n . 1. S . m . Numele a două plante : a ) măzăriche ; b ) plantă erbacee agățătoare , cu florile de culoare albă - gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase ( Vicia pannonica ) . 2. S . n . Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă , folosit ca

 

FRATE

FRÁTE , frați , s . m . 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană ( indiferent de sex ) , născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă ; frățâne . 2. Termen familiar , prietenesc , cu care cineva se adresează unei persoane ( indiferent de sex ) . 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești ; călugăr care are acest grad . 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii . 5. ( Bot . ; în compusul ) Fratele - priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori purpurii - violacee , care crește prin păduri sau locuri pietroase , umede și umbroase ( Gerranium

 

GROHĂITOR

GROHĂITÓR , - OÁRE , grohăitori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care grohăie . 2. S . n . ( Pop . ) Batoză ( de păioase ) . [ Pr . : - hă - i - ] - Grohăi + suf . -

 

MĂLURĂ

MĂLURĂ , măluri , s . f . 1. Boală a grâului și a altor păioase , cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră , formată din spori . 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe alte graminee și care produc mălura ( 1 ) ( Tilletia ) . 3. Boabe de cereale atinse de mălură ( 1 ) ; pulbere neagră din interiorul lor . 4. ( Bot . ; pop . )

 

MĂNUNCHIAȘ

MĂNUNCHIÁȘ , mănunchiașe , ( 1 ) s . n . , mănunchiași , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Diminutiv al lui mănunchi ( 1 ) . 2. S . m . ( Reg . ) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele . - Mănunchi + suf . -

 

MIRIȘTE

MÍRIȘTE , miriști , s . f . Teren agricol pe care au rămas , după recoltare , părțile inferioare ale tulpinilor de cereale păioase sau ale altor plante cultivate ; ( colectiv ) totalitate a tulpinilor retezate , rămase cu rădăcina în pământ după recoltare , pe un teren

 

PĂIȘ

PĂÍȘ , păișuri , s . n . 1. Cantitate mare de paie . 2. ( Pop . ) Nume generic dat mai multor specii de păioase care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale . - Pai + suf . -

 

SECERA

SECERÁ , secer , sécer , vb . I. Tranz . A reteza de la baza tulpinii cereale păioase cu mașina de secerat sau cu secera , pentru a aduna

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...