|
|
||
|
Vezi și forma bază: NETEZI Vezi și:FĂȚUIT, PIEPTĂNAT, ÎNTINS, ȘEVERUIT, ȘPĂCLUIT, ȘPACLU, DESCREȚIT, DRIȘCĂ, FĂȚUIALĂ, FĂȚUITOR ... Mai multe din DEX...NETEZIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. - V. netezi.Sursa : DEX '98 NETEZÍT s. v. nivelat.Sursa : sinonime NETEZÍT adj. 1. v. nivelat. 2. v. fățuit. 3. îndreptat, nivelat. (O suprafață neregulată \~.) 4. v. șlefuit. 5. (fig.) lins. (Păr \~.)Sursa : sinonime Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru NETEZITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 69 pentru NETEZIT. Mihai Eminescu - Mitologicale Mitologicale de Mihai Eminescu Da! din porțile mândre de munte, din stânci arcuite, Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri Caii fulgerători și carul ce-n fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul îmflat e de vânt, și prin el colțuroasa coroană, Împletită din fulgerul roș și din vinete stele Hohot-adânc bătrânul când vede că munții își clatin Și-și prăvălesc căciule de stânci când vor să-l salute... Codrii bătrâni râd și ei din adânc și vuind îl salută Paltenii nalți și bătrânii stejari și brazii cei vecinici. Numai marea-albastră murmură-n contra orgiei, Care bătrânul rege-o făcea: -n beția lui oarbă, El mân-oștiri de nori contra mării... ș-armia-i neagră, Ruptă pe-ici, pe colea de-a soarelui roșă lumină Șiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde. Și netezindu-și barba, trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind, de-ai crede că lumea Stă să-și iasă din vechile-i vecinice încheieture.  Groaznic s-a îmbătat bătrânul  soarele zice; Nu-i minune  a ... Ioan Slavici - Scormon Scormon de Ioan Slavici Informații despre această ediție I Cât e de lung gardul, de la portiță până la cotitura uliței, Sanda l-a măsurat, nici ea singură nu știe de câte ori, cu firul în mână. Jos, lângă portiță, e vârtelnița cu jirebia de tort. Sanda ia capătul firului, îl sucește pe lângă cel dintâi par din gard, apoi merge lăsând firul printre degete, din par în par, până la stâlpul din cotitură; acolo sucește firul încă o dată și iarăși se întoarce înapoi. Vârtelnița se mișcă alene, scârțâind îndelungat, și lasă firul a se dezveli. Din când în când, scârțâitura încetează și firul nu mai curge. Sanda fuge la vârtelniță, descurcă firele și iarăși părândă parii. Așa se urzește pânza. Și gardul e cel mai bun urzitor: pari bătuți unul lângă altul și legați între dânșii, loc de șase palme de la pământ, cu o împletitură de nuiele. Lângă gard locul e neted; dincolo grădina cu legume și cu flori. Cucurbăta se întinde de-a lungul, se ridică și pe alocurea se răsucește până în vârful parilor, încât firul Sandei se ascunde în verdeața frunzelor ori scutură albine ... Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau şi Horaţiu Poema didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau traducere de Ion Heliade Rădulescu , 1836 Lasă-ncolo, nu mai credeți c-un autor fiecum, Scârțâind numai la versuri, spre Parnas să-și facă drum, Dacă din ceruri nu simte darul acela secret Și la nașterea lui steaua nu l-a format de poet. Voi ce de periculoasa ardoare vă-nflăcărați, Ce spinoasa carieră mândri vreți să alergați, Nu vă-ncercați pentru versuri surda a vă consuma, Nici a crede că e geniu un amor d-a tot rima. D-ambițiuni ne-nțelepte cât puteți vă depărtați Cu puterea, mintea voastră ne-ncetat vă consultați. Singură natura poate mințile mari a crea, Ea-ntre autori talente știe-a repărți și da Unul flacără-amoroasă poate-n versuri a descri, Altul prin trăsuri plăcute epigrama-a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe fluier, la umbră, păstorele a cânta. Sunt însă și oameni care nu cunosc cât prețuiesc, Cred că sunt un geniu mare și pe sine s-amăgesc. Oricare ... Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau şi Horaţiu Poema didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau traducere de Ion Heliade Rădulescu , 1836 Lasă-ncolo, nu mai credeți c-un autor fiecum, Scârțâind numai la versuri, spre Parnas să-și facă drum, Dacă din ceruri nu simte darul acela secret Și la nașterea lui steaua nu l-a format de poet. Voi ce de periculoasa ardoare vă-nflăcărați, Ce spinoasa carieră mândri vreți să alergați, Nu vă-ncercați pentru versuri surda a vă consuma, Nici a crede că e geniu un amor d-a tot rima. D-ambițiuni ne-nțelepte cât puteți vă depărtați Cu puterea, mintea voastră ne-ncetat vă consultați. Singură natura poate mințile mari a crea, Ea-ntre autori talente știe-a repărți și da Unul flacără-amoroasă poate-n versuri a descri, Altul prin trăsuri plăcute epigrama-a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe fluier, la umbră, păstorele a cânta. Sunt însă și oameni care nu cunosc cât prețuiesc, Cred că sunt un geniu mare și pe sine s-amăgesc. Oricare sujet ... Ștefan Octavian Iosif - O viață Ştefan Octavian Iosif - O viaţă O viață de Ștefan Octavian Iosif În amintirea lui Ștefan Petică și a altora Târziu se face ziuă, curând se face seară În odăița scundă din strada solitară. Hârțoage prin unghere și patul la perete, Iar lângă pat, pe masă, hârtii împrăștiete, Și-n negură eternă, o lampă mititică Abia îngân-o rază, de-ai crede că i-e frică... Ci totuși nopți de-a rândul, ea arde cu credință, Și zarea ei hrănește o dulce suferință În ceasurile triste de grea singurătate, Când numai vântul plânge pe uliți depărtate... Atunci ea luminează pe-un tânăr stând la masă Cum scrie și citește sau câteodată-și lasă Încet pe mână capul... Și cine știe unde, În care lumi și vremuri gândirea lui pătrunde, Când cată-n zarea lămpii ce-alăturea veghează Și-i încunună fruntea cu firava ei rază... Dar câteodată lampa, sătulă de veghere, Își pâlpâie-n feștilă lumina care piere Și umbre cresc și joacă pe ziduri și podele... Tresare visătorul atunci privind la ele, Oftând închide cartea sau lasă manuscrisul, Ca-n așternut să-și toarcă pe întuneric visul... A doua zi se scoală, se- ... Alecu Donici - Pieptenul Pieptenul de Alecu Donici Copilului de pieptănat Neneaca pieptene din târg au cumpărat. Copilul foarte mult de el s-au bucurat. Ce piepten bunișor! Cum merge de ușor! Mai bine de un ceas El perișorul său prin pieptene au tras Și mulțămit deplin neneacăi au rămas. Apoi s-au pus la carte, Au învățat frumos, Din buchi a opta parte; Și iar la pieptene degrabă s-au întors. După aceasta dând de alte jucării, Copilul au făcut prea multe nebunii Și părul de pe cap de tot și-au încâlcit. Dădaca lui au vrut îndat' să-l netezească, Dar pieptenul era prin casă zăhăit; Și el țipa, răcnea, acela să-i găsească! O fată, de sub pat, degrabă l-au și scos, Dar numai ce folos! Că cum abia-abia de păru-i s-au atins, Copilul de dureri au și strigat cu plâns: — Ce piepten îndrăcit! Iar pieptenul au zis: — Eu tot același sunt; ți-e părul încâlcit. Copilul însă, supărat Pe favoritul său, L-au dat într-un pârău: Strigoaicele mai mult cu el s-au pieptănat. Văzut-am eu În veacul meu Că oamenii așa cu adevărul fac. Cât ... Alexandru Vlahuţă - La icoană La icoană de Alexandru Vlahuță Noaptea s-a lăsat pe vale, și cătunu-i adormit. În bordei sărac, la vatră, suflet trist și chinuit, Fără somn, tânăra mamă copilașu-și ține-n poală, Și plângând îl netezește pe obrajii arși de boală. De cu sară mititelul încetase să mai țipe: Se ducea, văzând cu ochii, viața-i fărâmită-n clipe. Peste ochii mari și tulburi cad pleoapele-obosite, Somnu-l biruie adoarme. Suflări repezi, ca gonite De al morții frig, din urmă, trec mai slabe, mai curmate... Ea tresare; cum le-ascultă, șir de fulgeri îi străbate Întunericul din suflet. Pe păreți, în bezna rece, Fâlfâind ca o aripă, para focului se trece. Iat-o scoborând la vale, galbenă și istovită, Cu odorul strâns la sânu-i; cu privirea ațintită Spre biserica cu sfânta, ea-și silește-ncetu-i pas. De trei nopți și două zile bate drum făr de popas; Ș-ar fi ocolit pământul făr-a se simți trudită: Ea credea profund, orbește... Mare și nenchipuită E credința ce-ntr-un suflet înnoptat și trist încape! Nu se poate făcătoarea de minuni să nu mi-l scape, Își zicea ... Alexandru Vlahuță - Scrisoare cătră un bătrân Alexandru Vlahuţă - Scrisoare cătră un bătrân Scrisoare cătră un bătrân de Alexandru Vlahuță Părul alb e lucru mare pentru cine vrea să știe, Și a ști să-l porți e poate cea mai grea filozofie. Vremea, ce zbârcește fața, netezește judecata. Pentru orice-ncrețitură, mintea trebui să-și ia plata. Și pleoapă de pleoapă când s-apropie-n afară, Atunci ochiul cel lăuntric vede lumea mult mai clară. Ah, și mari lucruri grăiește gura pregătitei groape, Și-nțelept trebui să fie cine stă de ea aproape! Iată ce gândesc când trece un bătrân pe lângă mine, Și când văd pe fața-i blândă ieroglifele divine, Ce-a săpat, în treacăt vremea, ca pe-o obeliscă vie! Mi se pare că într-însul văd un zeu: Ah, cine știe Ce-o fi clocotind în lumea strânsă în bătrânu-i creier, Și ce-o fi târând cu sine furtunosul lui cutrier! Câte visuri izbândite! Câte visuri sfărămate! Grămădire colosală ici ruine de palate; Dincolo în codru-n doliu, și sub el un vraf de scrum. Într-un colț trântit se vaită dorul, abătut din drum. Câte cuiburi goale! Câte, câte falnice porniri Și iluzii aurite, prefăcute-n ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunicul Bunicul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". - "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. - O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. - Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se duc? - În țara cocorilor. - În ... Constantin Stamati - Aslanaș cel bogat și momița lui Constantin Stamati - Aslanaş cel bogat şi momiţa lui Aslanaș cel bogat și momița lui de Constantin Stamati Eu tac mulcu, nu mai grăiesc, mă mir de ce văd acum! Că mai bine este omul să nu-nvețe nicicacum; Căci de ce să se trudească zi și noapte tot citind, Și de ce să-și piardă vremea patriei sale slujind? Și de ce fapte slăvite, Dacă nu sunt prețuite? Când acel ne-nvățat, Dacă soarta avere i-au dat, Și vro țolină frumoasă de femeie au luat, Făr-a osteni ceva, Și făr-a servi cândva, Tot același respect are, În oricare adunare, Ca și omul învățat. Precum s-au și întâmplat, că nu demult la Bagdat, Un neguțitor onest, strângând multă avuție, Au răposat, Lăsând a sa clironomie Fiului său Aslanaș. Însă acest băietan Nu semăna cu-al său tată, ci chiar a orangutan, Căci el numai când dormea din trup nu se schimosea, Dar îndat’ ce se trezea, Făcea cu mare iuțeală fel de fel de strâmbături Și sprintene sărituri. Cu toate acestea, Aslan simțindu-se nătărău, Și fiindcă de la dascăli învățase foarte rău, Au auzit de-o momiță ... Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast Prinosul unui iconoclast de Dimitrie Anghel Cuvîntare ținută la Galați, la dezvălirea monumentului lui Eminescu. A te urca pe un soclu înseamnă a înstăpîni un fragment de univers de unde alungi viața ; înseamnă a pedepsi o marmură să ia o formă ce n-o mulțumește poate ; înseamnă a adăoga o umbră mai mult pe pămînt, o umbră care de cele mai multe ori nu e decît umbra unei umbre. Cugetare de iconoclast, veți zice, și nu veți fi departe de adevăr. Dar cine și-a plimbat ca mine reveriile prin grădinile, piețele și parcurile noastre, căutînd o rimă sau o imagine, a trebuit să gîndească așa. De pretutindeni, de la roata oricărei răscruci și din afundul oricărei cărări, un om de piatră sau de bronz și-a întins brațele acoperindu-mi orizontul. O armată de piedestaluri baricadează trecutul; un norod de anonimi îmbrăcați în redingote, ori în fracuri impecabile, sfidează ; o pleiadă de morți, a căror pleoapă trebuie închisă pentru a doua oară, privește cu încredere viitorul... Forma aceasta nouă de idolatrie a mers ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru NETEZITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru NETEZIT. Luca Capitol 3 Luca 2 Luca Capitol 3 1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, -pe cînd Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cîrmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cîrmuitor al Ituriei și al Trahonitei, Lisania, cîrmuitor al Abilenei, 2 și în zilele marilor preoți Ana și Caiafa, -Cuvîntul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. 3 Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor, 4 după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: ,,Iată glasul celui ce strigă în pustie: ,Pregătiți calea Domnului, neteziți -I cărările. 5 Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, și drumurile zgronțuroase vor fi netezite. 6 Și orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu.`` 7 Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: ,,Pui de năpîrci, cine v`a învățat să fugiți de mînia viitoare? 8 Faceți dar roduri vrednice de pocăința voastră, și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: ,Avem pe Avraam ca tată!` Căci vă spun că ... Psalmii Capitol 5 Psalmii 4 Psalmii Capitol 5 1 (Către mai marele cîntăreților. De cîntat cu flautele. Un psalm al lui David.) Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele! 2 Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog! 3 Doamne, auzi-mi glasul, dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, și aștept. 4 Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să -I placă răul; cel rău nu poate locui lîngă Tine. 5 Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăști pe cei ce fac fărădelegea, 6 și pierzi pe cei mincinoși; Domnul urăște pe oamenii cari varsă sînge și înșală. 7 Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, și să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt. 8 Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție, din pricina vrăjmașilor mei! Netezește calea Ta supt pașii mei. 9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, și pe limbă au vorbe lingușitoare. 10 Lovește -i ca pe niște vinovați, Dumnezeule! Fă -i să cadă prin înseși sfaturile ... Proverbele Capitol 11 Proverbele 10 Proverbele Capitol 11 1 Cumpăna înșelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută. 2 Cînd vine mîndria, vine și rușinea; dar înțelepciunea este cu cei smeriți. 3 Neprihănirea oamenilor cinstiți îi cîrmuiește fără teamă, dar vicleniile celor stricați le aduc pieirea. 4 În ziua mîniei, bogăția nu slujește la nimic; dar neprihănirea izbăvește dela moarte. 5 Nevinovăția omului fără prihană îi netezește calea, dar cel rău cade prin însăș răutatea lui. 6 Nevinovăția oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sînt prinși de răutatea lor. 7 La moartea celui rău, îi piere nădejdea, și așteptarea oamenilor nelegiuiți este nimicită. 8 Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, și cel rău îi ia locul. 9 Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniți sînt scăpați prin știință. 10 Cînd le merge bine celor neprihăniți, toată cetatea se bucură; și cînd pier cei răi, toți strigă de veselie. 11 Cetatea se înalță prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. - 12 Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primește și tace. - 13 Cine umblă cu bîrfeli dă pe față lucruri ascunse, ... Proverbele Capitol 15 Proverbele 14 Proverbele Capitol 15 1 Un răspuns blînd potolește mînia, dar o vorbă aspră ațîță mînia. 2 Limba înțelepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. - 3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni. - 4 Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul. - 5 Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. - 6 În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în cîștigurile celui rău este turburare. - 7 Buzele înțelepților samănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. - 8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. - 9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. - 10 Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. - 11 Locuința morților și Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! - 12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. - 13 O inimă veselă înseninează fața; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. - 14 Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților ... Isaia Capitol 26 Isaia 25 Isaia Capitol 26 1 În ziua aceea, se va cînta următoarea cîntare în țara lui Iuda: ,,Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mîntuirea ca ziduri și întăritură. 2 Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. 3 Celui cu inima tare, Tu -i chezășluiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4 Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stînca veacurilor. 5 El a răsturnat pe ceice locuiau pe înălțimi, El a plecat cetatea îngîmfată; a doborît -o la pămînt, și a aruncat -o în țărînă. 6 Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, supt pașii celor obijduiți. 7 Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului. 8 De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. 9 Sufletul meu Te dorește noaptea, și duhul meu Te caută înlăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecățile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învață dreptatea. 10 Dacă ierți pe cel rău, el totuș nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea, ... Isaia Capitol 28 Isaia 27 Isaia Capitol 28 1 Vai de cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! 2 Iată că vine dela Domnul, un om tare și puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șivoaie de ape, care o doboară cu putere la pămînt. 3 Va fi călcată în picioare, cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim; 4 și floarea veștejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor și pe care, abia o iei în mînă, și îndată o și înghiți. 5 În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului, 6 sau: un duh de dreptate pentru cel ce șade pe scaunul de judecată, și o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaș înapoi pînă la porțile lui. 7 Dar și ei, se clatină de vin, și băuturile tari îi amețesc; preoți și prooroci sînt îmbătați de băuturi tari, sînt stăpîniți de vin, ... Isaia Capitol 40 Isaia 39 Isaia Capitol 40 1 ,,Mîngîiați, mîngîiați pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. 2 ,Vorbiți bine Ierusalimului, și strigați -i că robia lui s`a sfîrșit, că nelegiuirea lui este ispășită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui. 3 Un glas strigă: ,,Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, și strîmtorile în vîlcele! 5 Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit. 6 Un glas zice: ,Strigă!` -Și eu am răspuns: ,Ce să strig?` -,Orice făptură este ca iarba, și toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp. 7 Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea.`` -În adevăr, poporul este ca iarba: 8 iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac. 9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea ... Matei Capitol 3 Matei 2 Matei Capitol 3 1 În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, și propovăduia în pustia Iudeii. 2 El zicea: ,,Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.`` 3 Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cînd zice: ,,Iată glasul celui ce strigă în pustie: ,Pregătiți calea Domnului, neteziți -I cărările.`` 4 Ioan purta o haină de păr de cămilă, și la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 5 Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea și din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; 6 și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 7 Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le -a zis: ,,Pui de năpîrci, cine v`a învățat să fugiți de mînia viitoare? 8 Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. 9 Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: ,Avem ca tată pe Avraam!` Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 10 Iată că securea ... Marcu Capitol 1 Matei 28 Marcu Capitol 1 1 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 2 Dupăcum este scris în proorocul Isaia: ,,Iată, trimet înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea... 3 Glasul celui ce strigă în pustie: ,,Pregătiți calea Domnului, neteziți -I cărările,`` 4 a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5 Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, și împrejurul mijlocului era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 7 Ioan propovăduia, și zicea: ,,După mine vine Cel ce este mai puternic decît mine, căruia eu nu sînt vrednic să mă plec să -I desleg curelele încălțămintelor. 8 Eu, da, v`am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfînt.`` 9 În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, și a fost botezat de Ioan în Iordan. 10 Și îndată, cînd ieșea Isus din apă, el a văzut cerurile ... Ioan Capitol 1 Luca 24 Ioan Capitol 1 1 La început era Cuvîntul, și Cuvîntul era cu Dumnezeu, și Cuvîntul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n`a fost făcut fără El. 4 În El era viața, și viața era lumina oamenilor. 5 Lumina luminează în întunerec, și întunerecul n`a biruit -o. 6 A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toți să creadă prin el. 8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. 10 El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L -a cunoscut. 11 A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se ... 1 Tesaloniceni Capitol 3 1 Tesaloniceni 2 1 Tesaloniceni Capitol 3 1 Deaceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsați singuri în Atena, 2 și v`am trimes pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îmbărbăteze în credința voastră, 3 pentruca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci știți singuri că la aceasta sîntem rînduiți. 4 Și cînd eram la voi, v`am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceeace s`a și întîmplat, cum bine știți. 5 Astfel, în nerăbdarea mea, am trimes să-mi aducă știri despre credința voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, și osteneala noastră să fi fost degeaba. 6 Dar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, și ne -a adus vești bune despre credința și dragostea voastră, că totdeauna păstrați o plăcută aducere aminte despre noi, și că doriți să ne vedeți, cum dorim și noi să vă vedem pe voi. 7 Deaceea, fraților, în toate strîmtorările și necazurile noastre, am fost mîngîiați cu privire la ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NETEZITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru NETEZIT. FĂȚUÍT^1 s . n . Fățuire . - V. fățui . FĂȚUÍT^2 , - Ă , fățuiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Cu suprafața netezită , lustruită , cu aspect frumos ; ( despre suprafața unei construcții ) cu tencuiala netezită . - V. PIEPTĂNÁT^2 , - Ă , pieptănați , - te , adj . 1. ( Despre păr , barbă etc . ) Descurcat , netezit , aranjat sau curățat cu pieptenele ; ( despre oameni ) cu părul descurcat , netezit , aranjat sau curățat ( cu pieptenele ) . 2. ( Despre fibre textile ) Trecut prin dinții unor piepteni ( pentru a îndepărta impuritățile , a alege fibrele de cea mai bună calitate etc . ) . - PIEPTĂNÁT^1 s . n . Pieptănare . - V. ÎNTÍNS^2 , - Ă , întinși , - se , adj . 1. Încordat , lungit ( prin tragere de unul sau de ambele capete ) . 2. Desfășurat în lungime sau pe toată suprafața . 3. ( Despre piei , țesături etc . ) Fără crețuri sau îndoituri ; netezit , neted . 4. ( Despre mers , zbor etc . ; adesea adverbial ) Care duce direct la țintă ; p . ext . încordat , grăbit , zorit ^2 . 5. ( Despre elemente care formează un șir ) Care prezintă o succesiune neîntreruptă . 6. Cu suprafață mare , vast . ÎNTÍNS^1 , întinsuri , s . n . Spațiu larg ; suprafață ; întindere . - V. ȘEVERUÍT , - Ă , șeveruiți , - te , adj . ( Despre dinții roților dințate necălite ) Cu flancurile netezite . - V. ȘPĂCLUÍT , - Ă , șpăcluiți , - te , adj . Răzuit , netezit cu șpaclul . - V. ȘPÁCLU , șpacluri , s . n . Unealtă formată dintr - o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn , folosită la netezit sau la răzuit tencuiala , chitul DESCREȚÍT , - Ă , descrețiți , - te , adj . Cu crețurile desfăcute , netezite . - V. DRÍȘCĂ , driște , s . f . Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala , mortarul , FĂȚUIÁLĂ , fățuieli , s . f . 1. Fățuire . 2. Fig . ( Pop . ) Pălmuire ; bătaie dată cuiva ( peste față ) . 3. ( Concr . ) Strat subțire de mortar , bine netezit , care formează fața unei tencuieli . [ Pr . : - țu - ia - ] - Fățui + suf . - FĂȚUITÓR , - OÁRE , fățuitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care fățuiește . 2. S . n . Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn . 3. S . f . Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid ; drișcă . 4. S . n . Cuțit puțin curbat , cu două mânere , care servește , în tăbăcărie , la fățuirea manuală a pieilor . [ Pr . : - țu - i - ] - Fățui + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||