|
|
||
FĂȚUITOR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S.n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S.f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S.n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care serveşte, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -ţu-i-] - Fățui + suf. -lor.Sursa : DEX '98 FĂȚUITÓR s. v. rindea.Sursa : sinonime fățuitór (persoană) s. m. (sil. -țu-i-), pl. fățuitóriSursa : ortografic fățuitór (unealtă) s. n. (sil. -țu-i), pl. fățuitoáreSursa : ortografic FĂȚUIT//ÓR \~oáre (\~óri, \~oáre) m. și f. Persoană specializată în operații de fățuire. /a fățui + suf. \~torSursa : NODEX FĂȚUIT//ÓR \~oáre n. 1) Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se fățuiesc scândurile sau piesele de lemn. 2) Cuțit puțin curbat, cu două manere, folosit la fățuirea manuală a pieselor din lemn. /a fățui + suf. \~torSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||